Descopera Romania mea!

OMU

2009-08-10T23:28:00.000-07:00

Karma In munte e casa mea
Asculta mai multe audio Muzica

Plec pe munte. Si vreau macar un om sa mearga cu mine.

Plecare 15 august
Sosire 16-17 august (vedem :P)

Plecam cu personalul de 6 si ceva din Gara de Nord

Traseu de dus: Busteni - Poiana Izvoarelor - Malaiesti - Omu

Traseu de intors: Valea Cerbului

O sa mergem pe exact acelasi traseu ca ei. :D

Echipament obligatoriu:
1. Bun simt
2. Bocanci, rucsac, geaca/pelerina, lanterna/frontala...stuff like that...stii tu...daca nu stii...sorry. :P

!!! Este foarte probabil sa ploua.
!!! Eu vreau sa dorm in cort.

Nu vreau nici sa nu ajung la destinatie, dar nici sa alerg pana acolo...got it? :P

Oricine indeplineste cerintele e binevenit...daca nu ne-am cunoscut pana acum insa, e de bun simt sa iesim la o bere inainte. Tu faci cinste. :))

Sinaia - Cota 2000 - Bolboci - Pestera - Babele - Busteni - pfff

2009-06-15T05:31:00.000-07:00

13-14 iunie 2009

Drumetia din aceste zile a fost una deosebita. In primul rand pentru ca nu am mai fost singuri. Apoi pentru ca a fost prima data cand lucrurile n-au mers deloc conform planului, si oarecum impotriva noastra. Si in ultimul rand, pentru ca abia de data asta putem spune ca ne-a fost pusa la incercare rezistenta.

Cei patru drumeti de la stanga la dreapta: Piratul, Gem DeDude, alinush si copil

Sambata dimineata, pe la 4:40, Piratul e la mine. Impartim cortul. :P La 5 plecam spre statie...unde aflam ca 71 nu mai merge la gara. 105 nu are chef sa vina asa ca luam un taxi.

Ajunsi la gara, luam bilete si ne intalnim la linia 6 cu alinush si cu copil, care sunt deja in personal si au ocupat locuri. :D Spre uimirea noastra, personalul nu e unul obisnuit, ci un tren din ala nou. La 6:13 plecam spre Sinaia.

COSTICA DAVID-DAR NU-S NORMALI
Asculta mai multe audio Muzica

In cele cateva ore de drum (a avut o intarziere de vreo 30 minute) am dus dorul personalelor vechi, care parca erau mai spatioase si mai confortabile. Plus ca in astea noi nu au loc rucsacurile mari in spatiile alea pentru bagaje si trebuie sa le bagi sub scaune.

Insecta din tren

Ajunsi in Sinaia, eu si Piratul mergem sa luam niste leucoplast si ciocolata. Senvisuri de drum am luat din Bucuresti. Ne reintalnim cu alinush si copil si mergem spre telecabina de unde ar trebui sa luam maxi-taxi spre 1400. Nu urcam, pentru ca am mai fost pe traseu si e cam plictisitor. Nu e nimic interesant de vazut pana la 1400, poate cu exceptia ursilor, si gandul asta nu ne incanta. :P Cum nu e urma de maxi-taxi, luam un taxi. Domnul taximetrist face un pic pe ghidul si ne arata varful Furnica si ne spune ceva despre vegetatie. De asemenea, ne spune si cate ceva despre ursii din zona, care s-au inmultit peste masura si s-au cam domesticit. Pentru ca vanatoarea e prea scumpa si oamenii au renuntat la acest sport. Si pradatori naturali n-are.
Nu trece mult si pe dreapta apare o ursoaica insotita de un pui, chiar langa semnul de avertizare. Acum aflam, tot de la domnul taximetrist, ca pana de curand avea doi, dar unul a fost calcat de o masina.

Ne lasa la 1400 si ne ureaza toate cele, iar noi nu zabovim prea mult pe acolo si pornim spre 2000 pe dunga rosie.

Super Funicaaaaaaaa :P

Deasupra noastra cerul e innorat, dar fara sa dea semne ca ar vrea sa ploua. La orizont, insa, e senin si se vede pana departe...foarte departe. :)

Acolo jos e orasul Sinaia

Urcusul n-a fost usor...imi amintesc cat de bine imi parea de fiecare data cand urcam cu telecabina si ma uitam in jos si vedeam de ce am scapat. :P Cand in sfarsit vad cabana Miorita simt ca nu mai pot sa urc nici un metru in plus. Pf...sedentarismul asta... Ii intreb pe ceilalti daca sunt de acord sa facem popas la Miorita. Nu par a avea nimic impotriva, asa ca intru in cabana si imi trag sufletul nitel. Piratul vine dupa mine si ma ia afara. El vrea sa mancam la 2000...unde anul trecut am mancat scrumbia aia buna. :P M-am mai linistit un pic...si pana la 2000 mai e de urcat FOARTE putin, asa ca sunt de acord. Cand iesim din cabana...incepe sa ninga! Nu ne vine sa credem...nu sunt chiar niste fulgi...sunt mai mult niste boabe, mai mici sau mai maricele, de grindina.

Cand intram in restaurantul de la 2000 vedem ca e in renovare. Mare parte din el e terminata si arata foarte bine. Tot mobilierul e din lemn. In lungul geamurilor (care sunt foarte mari) sunt puse scaune pentru vizitatorii care vor sa admire privelistea. Comandam cate un ceai cu rom pentru fiecare, iar eu si Piratul ne luam pastramaaaaaaa. :D Ceaiul cu rom...e chiar cu ROM. Eu nu l-am putut bea doar cu miere, am mai pus si doua pliculete de zahar.
E prima data cand vad miere la plic. :D

A se observa firma :))

Pastrama de berbecut

Pastrama de miel

Mancarea a fost delicioasa. Popasul asta a durat cam o ora.

E ora 14:00 si suntem pe traseul marcat cu cruce galbena, pe Valcelul Vf. cu Dor. Nu am gasit crucea galbena langa cabana, dar stim de anul trecut (cand am mers la Padina) ca o sa o gasim la baza liniei de telescaun.

Jos gasim trei catei, dintre care doi se luptau pe o soseta.

Pe drum sunt ATAT DE MULTE flori. :D Imi vine sa ma opresc la fiecare sa o fotografiez.

Iar undeva in stanga, Muntele Varfu cu Dor e roz de la atatea flori. E incredibil cate sunt!

Cand cerul se mai insenineaza muntele se vede si mai colorat. Din pacate, nici macar aici nu scapam de semnele clare si rasunatoare ale civilizatiei...

Un cioban si cainele lui

Lacul Bolboci
In spatele lui se pot vedea Plaiul Mircea(s) si Plaiul Tatarului(d)

Inainte sa intram in padure, dam de o poiana rascolita...de mistreti, ne gandim noi. Si daca avem dreptate, sunt multi. Imi aduce aminte de Arseniev, Dersu si peripetiile lor din taiga. :)

Puiut de brad :)

Pe tot traseul am intalnit copaci mari doborati...de vant sau de avalanse...din pacate noi nu ne pricepem asa bine la citit semnele. :P Forta naturii e impresionanta!...

In sfarsit ajungem la lac si facem stanga pe drumul forestier, spre cabana.

Pe la 16 ajungem la cabana. Aici gasim multi oameni. Foarte putini par a fi veniti la fel ca noi, pe jos, pentru linistea si frumusetea muntelui. Sunt si niste familii cu copii mici si draguti. Dar cei mai multi sunt niste pustani de liceu (pitzi si coca tipici) care au venit sa faca bascalie.
Ma surprinde afisul lipit in sala de mese, scris cu pixul, mare si clar: "INTERZIS consumul produselor aduse din afara unitatii". Ma impac cu gandul ca nu e o cabana ca celelalte.

Altfel, camera curata si aerisita, cu lenjerie curata, aproape de baie, imi place. :)) Am renuntat la ideea de cort inca de cand a inceput sa ninga. Speram sa gasim o camera libera si am avut noroc.
Dupa ce m-am schimbat, am comandat cate un ceai. Le dau si tovarasilor nostri un mesaj sa ii anunt ca noi suntem jos. Nu dureaza mult pana apar si ei. Bem cu totii cate un ceai. Am pofta de o ciorba asa ca imi iau una de porc. Alternativa fiind ciorba de burta (nu, nu).
La o masa alaturata, o pitzi imi atrage atentia datorita spatelui ei (si nu numai) gol si chipului ei frumos, bineinteles. Dar ce conteaza ovarele cand exista vopsea de par si tencuiala pentru faţa, right? :D
La masa stabilim traseul de a doua zi si ora de plecare (11:00). Hotaram sa facem un traseu lejer, sa vizitam Pestera Ialomitei si apoi sa luam telecabina. Daca ne simtim in stare, oprim la Babele si urcam la cruce, daca nu, mergem cu telecabina direct in Busteni.

Am terminat de mancat asa ca mergem sa mai respiram putin aer curat (si rece) inainte de culcare. N-am stat prea mult pe afara pentru ca era friiiiiiiig. In camera ma gandesc sa citesc putin inainte sa adorm, dar cum ma pun langa Pirat ma ia somnul. :P

Duminica ma trezesc la 9, imi iau cartea si merg jos sa imi beau ceaiul. Pitzi de aseara era pe hol si vorbea la telefon. Zicea ca e treaza de mult si s-a plictisiiiiiiiiiiit. Merg sa imi comand un ceai cu gem si unt si sa caut un loc la o masa.
Ma asez la o masa de afara. Nu pot sa citesc nici un rand intreg ca pitzi ma tot intrerupe cu vaicarelile ei. Cum dom`le asa ceva? Ce inseamna asta? Ce inseamna meniul asta sarac? Ea ce mananca? Cum adica? Au doar ceai, gem cu unt si trei feluri de omleta??? Incredibil!!!
Apar alinush si copil si isi comanda si ei ceva de mancare. Aflu ca sunt treji de la 6-7. Pe mine nu m-au trezit strumfii care se alergau pe hol dimineata. :P Am mai aflat si ca baietii veseli au vrut sa faca foc de tabara, dar nu au ars lemnele. Asa ca s-au imbatat: "E 12 si eu inca sunt beat!", cica se minuna unul in creierii noptii. Am auzit si eu ceva asa ca prin vis, dar oboseala a fost mai puternica decat sunetele lor.
Vine si Piratul sa pape. Pitzi inca se plange: "Da mai, dar eu credeam ca ne dau geeeeem, nu marmelada asta. Mie nu imi place marmeladaaaa." =)) Il suna pe dirigu`, care trebuia sa ajunga, si ii spune ca e vai de el cand ajunge: "Nici nu stiti ce va asteapta, dom` diriginte...bla, bla, bla" si a zis ceva de o funie, o caramida si lac.
Cand eu imi terminam ceaiul, pitzi manca marmelada. Cand o ajunge acasa cred ca poate spune ca a facut survival trip, nu?

Dupa cum stabilisem, pe la 11 plecam spre Pestera, pe marcajul cruce albastra. Lacul este atat de frumos! Nu am mai vazut niciodata un lac atat de curat in Romania. Si curatenia lui ma uimeste cu atat mai mult cu cat zona este destul de vizitata, drumul fiind accesibil pentru masini.

Ce apa limpede!

In apa era o soparla pe care abia am observat-o :D

Inainte sa ne luam la revedere de la lac, observam pe un perete de langa acesta o cruce albastra, semnul nostru. Ne imaginam ca pe acolo trebuie sa fi trecut vechiul traseu, cand poate lacul ocupa alt spatiu decat astazi...

De aici inainte mergem pe Valea Ialomitei.

In apa limpede a Ialomitei se vad multi pestisori.

La Padina facem un scurt popas.

Daca tot am ajuns pana la Manastirea Pestera Ialomitei, ne oprim sa o vizitam. La intrare, un calugar vinde chestiute bisericesti. Imi aduc aminte de bunica mea, singura pe care o mai am. Ea e foarte bisericoasa si sigur s-ar bucura daca i-as lua o bratara din matanii.
Din afara, manastirea pare la fel ca altele, dar cand treci de poarta te trezesti intr-o grota mare, racoroasa...si lunga. Pentru a ajunge pana in capatul ei trebuie sa treci prin camere, mici sau uriase, unite prin tuneluri stramte.
Daca te hotarasti sa mergi acolo special pentru a o vizita, mergi in timpul saptamanii. In weekend e foarte aglomerat. Noi am dat de multi turisti, dintre care au iesit in evidenta doua grupuri de oameni tare nesuferiti (sunt subiectiva, evident). Primii se plantau pe scari cand oboseau (oprind astfel toata circulatia) si, cand au ajuns la ultima camera luminata, s-au oprit sa fumeze. Al doilea grup era format din niste parinti care tarau dupa ei un copil gras si claustrofob, care bineinteles ca se vaicarea tot timpul si ba urca ba se razgandea. Ideal ar fi sa nu aveti cu voi rucsacuri prea mari, decat daca sunteti asa mici ca mine. :P Unele treceri dintre camere sunt foarte stramte si nu e tocmai locul in care vrei sa ramai blocat: se urca pe scari de lemn si umezeala e foarte ridicata...de pe toti peretii picura apa.

La lacuri

Din pacate, nu am reusit sa ajungem pana la altarul din ultima camera, pentru ca nu mai era lumina. Cand am iesit i-am spus calugarului ca s-a intamplat ceva cu lumina. El a zis ca ei au oprit-o.

De la Pestera plecam foarte incantati de drumul nostru prin stanca, spre telecabina. La telecabina aflam ca nu mai functioneaza de foarte mult timp. :| Eram absolut convinsa ca telecabinele merg...nici macar nu mi-a trecut prin cap sa verific. In momentul asta i-am injurat de toate cele pe cei care sunt vinovati ca nu merg...oricine ar fi ei. (Acum, cand stau la birou, imi dau seama ca a fost vina mea ca nu m-am informat inainte sa plec de acasa. :P) Asta e momentul din care lucrurile nu mai merg conform planului...si momentele astea imi pun mie capac. Sunt complet demoralizata.

Pe cat de optimista sunt de obicei, pe atat de praf sunt acum. Ma simt epuizata...si imi dau seama ca nu e neaparat din cauza efortului...am mers pe munte si mai mult de atat. Dar gandurile astea rele, inclusiv injuraturile la adresa telecabinei, ma obosesc psihic...

Nu avem ce face decat sa urcam la Babele...sa luam de acolo telecabina. Piratul e si el foarte obosit. Bocancii lui ii sunt ficsi si dupa atata mers il dor degetele, asa ca trebuie sa mearga in sandale. Probabil ca si alinush si copil sunt la fel de obositi, dar zau daca lasa sa se vada. Sunt mereu cu mult inaintea noastra...si cu cat pauzele noastre se indesesc, cu atat ei sunt mai inainte. Ma oftic, dar nu pentru ca ei merg inainte, ci pentru ca eu raman in urma. Acum doi ani EU as fi putut sa las lumea in urma...si acum abia imi tarasc picioarele. Ma simt jalnic. Si inca sunt furioasa. In loc sa ma bucur de traseul prelungit, de peisaj, gandurile rele dau navala: nu mai avem ciocolata, mancare nici atat. Mai avem doar un pachet de biscuiti. In caz ca se intampla ceva macar avem cort...si apa. Nu ma consoleaza cu nimiiiiiiiiic! Nu mai am chef nici sa fac poze...totusi, un fluture pe multe floricele roz nu ma poate lasa rece. :P

In timp ce urcam ne tot intalnim cu oameni care coboara...pantofari. Asa ca ne imaginam ca au venit cu telecabina din Busteni. Din cand in cand intrebam cat drum mai e...intrebam si daca merge telecabina. Ei spun ca nu...banuim ca se refera la asta despre care deja stiam. Vreau sa fiu sigura...si cand mai avem foarte putin pana la Babele intreb un tip daca a venit cu telecabina. El spune ca nu...a urcat de la Pestera pe jos si acum se intoarce. Si nici telecabina de la Babele nu merge...pentru ca ultima a plecat la 15:45. :| E 17:30. Imi dau lacrimile...mai mult de furie...nici nu mai stiu impotriva cui...
Mergem inainte spre telecabina. In momentul in care urcusul se termina si incepe poteca lina, parca ma linistesc si eu. Dintr-o data simt ca de ACUM as putea merge oricat...pana oriunde. Ceva parca mi-a luat oboseala cu mana si de durerile de genunchi si de talpi nu-mi mai pasa.
Imi dau seama cat de norocosi suntem ca vremea e atat de buna! Cerul e senin si chiar daca acum cam bate vantul, cu cat o sa coboram mai mult, cu atat o sa il simtim mai putin.
E atat de frumos aici sus...

Voi ce stati acasa
Asculta mai multe audio Muzica

alinush si copil sunt hotarati sa mearga inainte pana in Busteni.
Piratul spune ca nu mai poate sa mearga...are ceva la talpa...din cauza sandalelor care s-au rupt pe interior...si la coborare sigur or sa il doara genunchii rau de tot. Dar nu avem ce sa facem. Pe drum am auzit povesti despre niste baieti care au fost atacati de urs chiar aici cu o seara in urma. Deci excludem dormitul la cort. De cazare la cabana nu mai avem bani. Dar inainte de toate, ar fi stupid sa ne oprim aici...dupa ce am mers toata ziua, sa abandonam drumul acum, la 2-3 ore de oras. In nici un caz! Mergem inainte pe cruce albastra. Pe Jepii Mici.

Busteni, vazut de la inceput de traseu pe Jepi

Nu e nevoie sa incepi traseul ca sa iti dai seama de dificultate...e de ajuns sa privesti in jos. Dar pe cat de greu, pe atat de frumos este!!!

Coboram, coboram, coboram...in serpentine. Pe portiunile cele mai grele, unde rapa e la o greseala distanta, in stanca sunt lanturi. Ajuta-te de ele, dar nu te baza pe ele! Nimic nu e indestructibil.
Sunt in culmea fericirii! :))

Sanziana & Dragos Toma - Omagiul Unui Alpinist
Asculta mai multe audio Muzica

Acolo unde altii au fost rapusi de natura sunt cruci...pentru ca noi, cei ce le calcam pe urme, sa nu uitam unde suntem si sa ne pazim mai bine.

Intr-un loc, traseul e acoperit de zapada tare. Trebuie sa coboram pe langa zapada, pe o stanca verticala...si fara lanturi. Ne aruncam rucsacurile inainte...din fericire, nu e mult de coborat. Ajungem cu bine acolo unde poteca iese de sub zapada.

La un moment dat alinush ma suna sa imi spuna ca e o portiune unde trebuie sa trecem raul pe zapada, chiar daca semnele arata ca trebuie sa mergem in sus. In sus e un traseu care duce pe un varf. Noi trebuie sa trecem pe zapada, dupa care regasim poteca si coboram in continuare. Zapada e tare si sigura.

Cascada Caraiman

Dupa ce trecem de zapada observam un domn mai in varsta care e si el nedumerit de cum merge traseul. Piratul incearca sa ii zica sa vina pe zapada, dar nu il aude din cauza sunetului cascadei. Isi da seama singur pana la urma si ne prinde din urma. Stia bine traseul...e un montaniard veteran si a mai facut traseul asta de multe ori. Acest domn carunt mergea mai bine ca noi si arata foarte in forma si foarte sanatos.

COSTICA DAVID-DAR POATE NU MAI SUNT CUVINTE
Asculta mai multe audio Muzica

Am schimbat vorbe despre drumurile pe care le-am facut, ne-a povestit ce auzise si el despre baietii atacati de urs si alte lucruri. L-a intrebat pe Pirat daca sandalele lui sunt de munte, ca nu mai vazuse modelul ala. :P Si-a dat seama repede ca nu suntem foarte experimentati. Zambea tot timpul si parea ca ii pare bine ca ne-a intalnit. La urmatoarea trecere peste vale s-a oprit sa isi astepte tovarasul de drum. Noi eram presati de ora tarzie asa ca n-am mai facut popas. Nu aveam nici frontala, nici lanterna. Era foarte important sa nu ne prinda intunericul in padure.

Desi intrasem in padure si credeam ca poteca se va domoli, era departe de a fi asa. Din cand in cand chiar urcam si coborarile erau la fel de...provocatoare. :P

Coborare pe marginea rapei

Urcare

Am trecut pe podete si am urcat scari...a fost un traseu cu de toate. :D

In jur de ora 21 am ajuns la marginea orasului, in sfarsit. alinush si copil erau deja de mult in oras si gasisera si cazare, pentru ca tren spre Bucuresti nu mai era.

Noi voiam sa ajungem in paturile noastre, asa ca am chemat ajutoare din Bucuresti. :P
Ne era foame. Piratul a zis ca stie el un loc cu pizza buna in Sinaia, asa ca am plecat spre singurul taxi care se vedea. Tocmai se ocupa cand am ajuns noi la el...erau cei doi veterani tovarasi de drum, care ne depasisera. Ne-am luat la revedere si am asteptat un alt taxi.
Din Sinaia am plecat dupa o pizza buna si un suc de kiwi. :P
La 00:30 eram la mine in camera.

Acum... imi e dor... :)

Dor de munti
Asculta mai multe audio Muzica

Preturi (lei)

Bolboci:
Cazare 60 (camera de doua persoane in cabana mare)
Ciorba burta 7.5
Ciorba porc 6.4
Porc cu garnitura de cartofi prjiti 16
Ceai 1
Unt cu gem 3.6
Paine 0.4

Cota 2000
Ceai cu rom 5
Pastrama 20

Intrare manastire 7

Taxi Sinaia-1400 30

Varful Ciucas - 16 mai 2009

2009-05-22T07:00:00.000-07:00

De data asta am zis s-o facem altfel...am vrut o drumetie usoara...adica fara 10 senvisuri (pe care sa nu le mananc decat cand ajung inapoi in Bucuresti si constat ca nu mai am bani), fara sac si izopren, fara 33714 pulovere asortate la tot atatea sosete :D si fara capsator&co. Totusi, recunosc ca am avut la mine trei perechi de cercei dintre care am purtat doua. :)) De asemenea am hotarat sa renuntam la transportul in comun de data asta, si cum mergeam la o cabana unde se ajungea cu masina noi am mers...cu motocicleta.
De asemenea, planul initial a fost sa mergem de vineri pana duminica. Nu mai fusesem niciodata in Ciucas, nu stiam traseele si nu aveam harta. Habar n-aveam cat de lungi sunt sau cat de dificile, asa ca am zis ca cel mai bine ar fi sa avem toata sambata la dispozitie pentru a ajunge pe varf.
Am plecat pe 15 mai la ora 15:30. Mai naspa a fost pana am iesit din Bucuresti. Vremea era buna. Pana am ajuns aproape de munte imi era chiar cald cu geaca pe mine. Am mai intalnit o gramada de motociclisti si chiar si unii care la fel ca noi, aveau bocanci de munte si un rucsac. Si tipa avea o camsa dragutza in carouri. :D Pe serpentine a inceput sa se faca racorica.

Drumul spre cabana (pe care am mers noi) incepe la cativa kilometri de Cheia (in jur de 5), pe dreapta, fara sa intre in oras.

E un drum destul de naspa daca a plouat inainte, mai ales din cauza combinatiei curbe + pietris.

"Uite un zid!" zice Piratul. :)) De fapt era un luminis.

La ora 20 am ajuns la cabana Silva. Ne facusem rezervare dinainte pentru o casuta. :D

In planul 2 se vede poarta cabanei Silva

La cabana am fost intampinati de doi oameni, cabanierul si un prieten al acestuia. Dupa ce ne-am instalat in casuta am mers sa mancam ceva. In bucatarie nu e afisat nici un meniu, dar cabanierul ne-a spus ce are si am ales sa mancam niste pui cu garnitura de cartofi si cu salata de varza.

Pana ne-a fost pregatita masa am baut un ceai fierbinte si am stat de vorba cu cei care mai erau pe acolo langa focul de afara. Se lasa frigul.

Mancarea a fost foarte gustoasa si arata foarte sanatos. :D Ca niciodata, n-am poze cu mancarea si nici cu cabana. :)) Eram cam obositi dupa drum, asa ca dupa ce am mancat ne-am bagat la somn in casuta noastra.

A doua zi, 16 mai, am vrut sa ne trezim mai devreme, dar abia pe la 8 s-a oprit ploaia ce se pornise noaptea. La bucatarie inca nu era deschis asa ca ne-am pregatit bagajele de drum pana am putut comanda de mancare. L-am rugat frumos pe domnul cabanier sa ne faca si niste senvisuri sa avem pe drum. :D Dupa micul dejun, pe la 9:50-10, am plecat pe traseu.

Cum nu aveam harta, mi-am facut pe un caiet o schita a traseului, dupa harta mare din holul bucatariei.

Traseul pana la Varful Ciucas, pe dunga galbena, incepe langa statie (am uitat sa intreb cabanierul asa ca am ramas nedumirita - seismologica sau meteorologica?).

Se urmareste marcajul care merge la Cabana Ciucas.

La inceput traseul e foarte lejer, urcare usoara urmata de coborare.

Mi-a placut mult padurea din Ciucas pentru ca era luminoasa. Si, datorita perioadei, era toata de un verde crud.

Peste tot erau floricele. Pe multe dintre ele nu le vazusem in Bucegi asa ca eram absolut incantata si probabil oarecum enervanta pentru ma opream la fiecare pas sa le fac poze. :P

Pe la 10:30 am ajuns la intersectia cu triunghiul rosu.

Muguri de fag

In drumul nostru am intalnit fagi si carpeni. Arborii au fost recunoscuti de Pirat. S-a adus aminte de cand era mic si bunicul lui i-a spus ca frunzele tinere de fag sunt bune de mancat. Am gustat una sa vad cum e. E acrisoara...seamana un pic la gust cu macrisul. Oricum nu aveam la noi fructe...am mancat cateva frunzulite. :D

Frunzulita de fag

Era cam ciudat ca tot coboram...intr-un fel eu ma bucuram pentru ca imi place mai mult coborarea...dar cu cat coboram mai mult acum, cu atat mai grea avea sa fie urcarea, stiam asta.

La 11:30 am ajuns la Paraul Berii, unde dunga galbena se intersecteaza cu crucea albastra. Cele doua marcaje merg impreuna o bucata de drum, pana la Cabana Ciucas.

Paraul Berii

Goga asta era in realitate de un verde crud metalizat :D

Aproape de intersectie e si o fantana cu apa receeeee de izvor :P Asadar, nu trebuie sa carati cu voi kile de apa, ca nu muriti de sete pe drum. ;)
Dupa fantana...incepe urcusul. Panta e destul de mare si cel mai bine ne-am gandit noi ca ar fi sa mergem incet si constant.

Cerul e acoperit de nori in mare parte, dar nu pare hotarat sa ploua.

In departare se vedeau doi oameni pe un alt traseu :)

Un ultim urcus si se vede stana parasita, apoi cabana Ciucas...tot parasita. Dar inveselita de prezenta altor oameni cu rucsacuri. E ora12:10. Incepe o ploicica marunta.

Stana parasita

Cabana Ciucas

Pe marcajul de langa cabana scria ca mai avem o ora si un sfert pana pe varf.

Ne-am pus cu totii mai la adapost langa cabana in paragina. Printre cei adunati acolo erau si doi salvamonti (probabil) care venisera cu ATV-ul. Si doi biciclisti. :D

Ploaia ne-a tinut pe loc doar 10 minute, cat sa mancam cate un senvis. Era foarte marunta si nici vantul nu era asa puternic asa ca am plecat la 12:20 spre varf. De aici mergem pe banda rosie.

Un Pirat, un mic lac si Tigaile Mari

Si uite asa incepe urcusul...

A aparut si un petic de zapada

Intersectia dunga rosie - cruce rosie e pe la 1700 m.

Cheia vazuta de sus

Babele la sfat

Aici incepu un urcus mai greu, pentru ca se face pe zapada...care zapada e cam inghetata.

In zapada am gasit o bere plina :))

Ehe...de acolo venim :P

Muntii Baiului in al doilea plan si Bucegii in planul cel mai indepartat...sper :D

Pe varful Ciucas

Am ajuns pe varf la 13:45 ai am luat o pauza mai mare sa admiram privelistea, sa mancam si sa imi schimb sosetele. Numai ca EU nu aveam sosete de schimb. :-o Mi le-a dat Piratul pe ale lui. :D Cu n-shpe numere mai mari, dar usssssscaaate. Un alt drumet a fost dragut si s-a oferit sa ne faca o poza impreuna. Si aveam semnal full...da...am uitat sa va spun ca la cabana nu e semnal Cosmote. Am profitat de moment sa o sun pe mami, care nu mai stia nimic de mine de vreo doua zile. Dupa ce am vorbit cu mami am ramas din nou fara semnal. Am incercat sa mai vorbesc cu niste oameni pe care trebuia sa ii insotim pe traseu, dar fara izbanda. Am aflat totusi ca ei abia acum incepeau sa urce pe dunga galbena. Ploaie nu mai era, vantul nu era rau. La 14:20 ne-am luat la revedere de la varf si am pornit inapoi pe acelasi traseu.

Cea mai rosie goga ever :D

La coborare a fost cam aiurea, pentru ca ne dureau rau genunchii. Cel putin pe mine ma dureau de cand plecasem pe traseu, de la mersul pe motocicleta. Cand am ajuns din nou langa micul lac am hotarat sa ne intindem nitel sa ne odihnim picioarele.

Asa arata cerul deasupra noastra

Si asa arata in vest

Cat ne-am odinit noi, norul urat a venit mai aproape si mai aproape. Cand am ajuns din nou la cabana Ciucas (15:35) deja incepuse din nou ploaia marunta. Din pacate se terminase si bateria la aparatul foto. :(
Nu am mai facut popas la cabana. Pe la ora 16 a inceput o ploaie mai serioasa, dar a durat doar 10 minute.
La 16:15 ne-am intalnit cu Radu si gasca lui langa Paraul Berii.
La ora 17 eram la cabana.
De pe drum ne batea gandul sa nu mai stam si in noaptea aceea la cabana. Scopul nostru era indeplinit. :D Asa ca dupa ce am mancat (tot pui) am vorbit cu cabanierul si i-am spus ca nu mai stam. Cum deja rezervasem casuta si pentru seara aia, era urat din partea noastra sa plecam, asa ca am hotarat sa platim chiar daca nu stam. Cabanierul a fost dragut si ne-a luat doar o parte din bani, pentru ca era putin probabil sa mai gaseasca alti "chiriasi" la ora aia.
Cat am asteptat mancarea ne-am facut bagajele.
In jur de 6 am plecat de la cabana.
Coborarea de la cabana cu motocicleta a fost mai grea decat urcarea...pentru ca plouase si de data asta. Intr-o curba a trebuit sa ma dau jos.

Totusi drumul spre Bucuresti mi s-a parut mai scurt. Eram asa obosita ca nici nu mai simteam durerea de picioare sau de spate. La 10 eram la ceasul din Drumul Taberei.

Traseul spre Varful Ciucas e relativ usor, avand in vedere ca se poate face intr-o zi dus-intors.

Preturi la cabana Silva:

Cazare la casuta 35 lei/persoana/noapte
Pui cu cartofi 13.5 lei
Salata de varza 2.5 lei (delicioasa)
Ceai 2 lei
Senvisuri 1.6-2.6 lei
Apa plata 2 l 4 lei
Cola 0.5 3 lei
Cappy 0.5 5 lei

ASUB Fest

2009-05-12T00:02:00.000-07:00

Anul acesta, Asociatia Studentilor din Universitatea Bucuresti implineste 10 ani. :D

Programul pentru editia 2009 a ASUBfest-ului va include atat intrarea gratuita la muzee, case memoriale, invitatii la: teatru, opera, film, stand up comedy, cat si diferite evenimente organizate de asociatiile membre ASUB.

Asadar, pana pe 17 mai avem ce face. :D

Pentru a afla unde si cand puteti merge moca urmariti site-ul ASUB. :D

Si ne vedem pe acolo! :D

La inceput de primavara...

2009-04-04T00:20:00.000-07:00

...incep si eu usor...cu fotografii din plimbari mici. :D

Viata e roz si roz este lumea toata \:D/

La fantana cu lumea de la faculta :D

...dupa dooj de ani...who`s next?

Chopperisti pe A1...in pantofi...poate mergeau la vreo nunta :-??

Batranii solitari

Ce se mai umfla in pene...

Erau atat de rapide uriasele...cu greu le-am prins...

Ce "costum" dragut are! :D

Eu am unul la mine la tara...Piratul are unul la el la tara...cine mai are tablou din asta la tara? :D
Se pare ca era un trend la vremea lui. :)) Mie imi place ca sub masa iarba era asa inalta...sa nu faca pisica insolatie... :))

Spre cabana Poiana Izvoarelor...pana la urma...

2009-03-08T06:20:00.000-07:00

Primul traseu de anul asta...prima teapa pe munte si prima data cand schimbarile meteo nu sunt tocmai in favoarea noastra...

Planul initial era sa urcam din Sinaia cu telecabina sau cu telecabina si telescaunul pana la 2000 si de acolo sa coboram la cabana Bolboci. Planul initial era si sa mergem in gasca...

Albatros - Doi nebuni
Asculta mai multe audio Muzica »

Ma trezesc la 4, fac senvisurile si ce mai e de facut si plec spre Gara de Nord, unde trebuie sa ma intalnesc cu Piratul. Ajung pe la 5:50, el mai are putin. Asa ca iau eu biletele si ramane sa ne vedem la linia 6, de unde urmeaza sa plece la 6:13 personalul nostru.

Trenul e din ala compartimentat...nu-mi plac astea. :P In primul pe dreapta gasim locuri libere. Oamenii care mai sunt in el sunt linistiti si-si vad de treaba lor, asa ca ramanem cu ei. In compartimentul de langa e o gasca de cocalari. Poate ca totusi e mai bine ca avem compartimentul nostru...

Am uitat sa cumparam apa!!!!!!!!!!! Cum sa uit asa ceva? :(( Ne asteapta 4 ore fara apa...nu e prima data cand stau fara apa 4 ore. :)) Dar cand stiu ca nu am, parca si mai sete mi se face. Ca sa uit, incerc sa dorm.

In scurt timp ni se face somn...desi eu eram destul de fresh cand am ajuns in gara... Cam ploua. Pe geam se vede raul Prahova...maro si plin de gunoaie aduse de ape din zonele de campare si de pe versanti...da...parca cineva arunca incontinuu cu gunoaie...pur si simplu nu se mai termina...mai ales acolo unde se formeaza mici cascade se aduna toate la un loc, in special pet-uri.

Raul Prahova vazut din tren

La Sinaia trebuie sa ne intalnim cu Radu aka Dex sa facem un schimb de chestiute. Din pacate eu am uitat magnetul acasa. :( Vine oricum... Se pare ca o sa primesc un martisor. :D

Ajungem in Sinaia in jur de 9:30 si ne intalnim cu Radu, care ne astepta pe peron. El e cu masina si se ofera sa ne duca pana la telecabina. Ce bine! Ploua. Pana la urma ajungem la telecabina. Pe drum am luat si apa.

Eu si Radu

Mergem sa ne luam bilete. Aflam ca nu putem urca decat pana la 1400...mai sus nu urca din cauza vantului. Nu prea stim ce sa facem...fiind iarna, avem mai putine ore de lumina si cum nu am mai fost pe traseul Sinaia - Bolboci, nu suntem siguri cat dureaza si nici cat de dificil e. Nu putem decat sa banuim, uitandu-ne pe harta. Decidem sa urcam pana la 1400 sa vedem cum se prezinta vremea pe acolo si apoi mai vedem. Radu se hotaraste sa urce si el cu noi pana la 1400, daca tot a ajuns pana aici. :D Asa ca ne "incabinam" cu totii.

La 1400 situatia arata cam scary pentru cineva care are de gand sa faca ceva in afara de snowboarding...gen...un traseu... Zapada e destul de mare si nu prea sunt urme prin ea...ceata e, vant e, marcaje nici urma. NO WAY! Nu are rost sa ne riscam aiurea. Regula aia "nu merge iarna pe trasee pe care nu ai fost vara" e una foarte buna. Habar nu avem incotro sa ne indreptam si chiar daca cineva ne-ar spune unde anume incepe traseul pe care trebuie sa mergem, sunt sigura ca mai departe ne-ar fi foarte greu, spre imposibil, sa il ducem pana la capat, in conditiile astea.

Nu ne ramane decat sa mergem pe alt traseu, mai usor, pe care il cunoastem. Putem merge spre Diham...dar traseul ala incepe din Busteni...careeeeee e intre Sinaia si Brasov (unde trebuie sa ajunga Radu)! :D Perfect!

Hei, uite, telegondola si telecabina nu sunt una si aceeasi chestie! :)) Hai jos cu telegondola!!! :D Radu coboara cu telecabina ca isi luase bilet dus-intors, noi luam bilete la telegondola, sa vedem cum e. E mult mai placut in telegondola, pentr ca nu trebuie sa te inghesui si sa stai in picioare...si intr-un fel e si mai fun...ca parca se leagana nitel. :))

Linia de telegondola vazuta din telegondola :P

Ajunsi jos ne dam seama ca telegondola si telecabina, nefiind una si aceeasi chestie, nici nu porneau din acelasi loc. O_o Telegondola este undeva mai sus si mai departe de oras...asa ca o luam pe jos spre Radu. Chiar cand ajungem la masina (in sfarsit!) incepe sa ploua rau. Pana ajungem in Busteni ploaia se domoleste. :D Radu ne duce pana la Gura Diham si astfel ne scapa de Drumul Prafuit, care azi nu e deloc prafuit. De aici nu mai merge cu masina asa ca noi mergem in sus, pe Panta Prostului, iar Radu pleaca spre Brasov. :D Multumesc pentru tot Raduuuuuuuuuuu! :D

Crucea de la poalele Pantei

Probabil ca se numeste Panta Prostului, pentru ca dupa cativa pasi, uitandu-te in fata spre ce urmeaza, iti vine sa te intorci acasa daca nu stii ca dupa panta asta traseul este foarte lejer. Mie imi vine sa ma intorc desi stiu bine ce urmeaza. :)) Juma` de an de leneveala si-a pus amprenta bine pe rezistenta mea. La 12:35 incepem sa urcam Panta.

Pe la mijlocul Pantei

In varful Pantei

Multa zapada...ceata...si o ploaie marunta care pare ca pica mai mult din copaci decat din nori. Bine macar ca pe aici nu se simte vantul.

Un paraias

S-au format o gramada de mici paraiase, care uneori curg pe sub un strat subtire de zapada si in felul asta devin mici capcane pentru neatenti. Poti aluneca usor. Si cand nu sunt acoperite de zapada, sunt inconjurate de noroi. De cateva ori s-a intamplat sa nu imi dau seama si sa intru cu picioarele direct in apa pana la glezne. Astfel ca dupa juma` de ora pe poteca am deja sosetele umede. Bocancii mei nu sunt tocmai minunati, asa ca parazapezile reusesc doar sa ma ajute sa imi pastrez pantalonii uscati. Oricum e destul de oke, pentru ca apa din bocanci se incalzeste pana la urma...e naspa doar cand intru din nou in apa si se raceste iar. :))

Am oprit o data sa mancam cate un senvis. Si mai oprim o data pentru ca eu am transpirat rau si trebuie sa ma schimb. Odata imbracata cu un tricou uscat hotarasc sa nu mai iau si pulover si raman in tricou si geaca. Mi-e fost MULT mai bine. Cand transpir, in afara de fatul ca ma deranjeaza teribil, de parca mi se irita pielea, de fiecare data cand bate un vanticel mic sau ne oprim si dau rucsacul jos un minutel imi e super frig. Personal, prefer sa imi fie un pic racoare, dar sa fiu uscata. Oricum, mergand te incalzesti si daca mergi doar in tricou.

Ca sa ne mai tragem rasuflarea, ne oprim din cand in cand sa facem poze. :P

Piratul

Gem :De:Dude

Ca de obicei, eu ma tot plang ca nu mai pot, ca un copil rasfatat. Urasc sa urc. :D Piratul zice ca isi aduce el aminte exact ca asta e ultimul urcus. Dupa asta o sa fie cabana. "Hai...sa mergem pana la bradutul ala." :) . Ninge! :D

Ajungem la poiana din care se pleaca spre cabana Diham. CEATA! Asta e tot ce se vede...

Incolo e Diham :P

Poteca...

Nod potecal :P

Prima data ne intampina un stalp de marcaj. :D Apoi gardul care se pierde in ceata...

...si am ajuns la cabana! :D

Eu ma chinui sa fac poze gardului O_o, Piratului ii arde de bataie cu bulgari...

Cabana e aproape goala cand ajungem, doar o masa e ocupata de o gasca. Ne asezam la o masa si mergem sa vedem ce e de mancare. Nu au sarmale si deocamdata nu pot face cartofi prajiti, dar tanti care ne ia comanda e foarte draguta si ne recomanda altceva in loc. Luam doua ceaiuri, snitel, carnaciori, cartofi nature si salata de castraveti murati.

Ceaiul e foarte bun! Are aroma de rom, seamana cu cel de la Diham, dar imi place mai mult pentru ca e mai putin dulce. :D

Mancarea este delicioasa! Si vedeti si voi ca arata foarte bine. :D

La cabana e si un pisoi foarte mare si simpatic. Se vede ca respira aer curat si ca vizitatorii cabanei sunt foarte draguti cu el. :))

In scurt timp cabana se umple. Inca doua grupuri mari apar, dintre care unul se pare ca ramane peste noapte. La inceput ne gandeam si noi sa ramanem, dar ne-a cam pierit cheful si daca tot n-a mers planul deloc cum am fi vrut noi, hotaram sa mergem acasa dupa ce mancam. Mi-am schimbat sosetele si cat am mancat am stat fara bocanci, care erau uzi. Soba era acoperita cu hainele de schimb ale celor veniti, care nu si le protejasera cu pungi si cum plouase, erau fleasca. Din fericire noi am fost inspirati si n-am avut nevoie sa uscam decat manusile.

E 15:30. Dupa calculele noastre, daca plecam acum, ajungem pe lumina in Busteni. Asa ca o luam din loc. Cum incepe poteca vad si primul semn de viata salbatica. O ciocanitoare (probabil) isi facea de lucru cu scoarta unui copac.

Fac inca o fotografie gardului... O_o

Hmmm...mi se pare mie sau ceata s-a mai risipit? E locul din care poti pleca spre Diham...

Marcajul

Si nu ne vine sa credem...norii incep sa se risipeasca...si apare soarele!!!!

...si se vad muntii! :D

Muguri...vine primavara si pe munte :D

Priveliste de pe Drumul Prafuit

Un pic de culoare

Se pare ca cineva a facut un om de zapada...si cum deocamdata e prea frig pentru ca Valea Prahovei sa fie plina de cocalari, nu l-a stricat nimeni. :D Asa ca ne tragem in poze cu el...doh O_o.

Si de acolo venim noi! :D

La intoarcere, pana la Gura Diham, am facut doar o ora. :D In schimb pe Drumul Prafuit am facut un pic mai mult. :P Pe la 18 fara ceva am ajuns la gara si am luat bilete pentru trenul care ajungea cel mai repede in Bucuresti, un accelerat.

Am avut un compartiment intreg numai pentru noi. :D

Cateva detalii mai neinteresante (sau...?) :

Bilet tren personal Bucuresti - Sinaia
6.40 lei (redus)
13.00 lei (intreg)

Bilet tren accelerat Busteni - Bucuresti
20.60 lei (redus)
27.00 lei (intreg)

Bilet telecabina Sinaia - 1400
15.00 lei (dus)

Bilet telegondola 1400 - Sinaia
10.00 lei (dus)

Mancarea de la cabana Poiana Izvoarelor 36 lei
(Ceaiul e 2.5 lei, la restul nu mai stiu preturile separate. )

Elena, multumesc mult pentru geaca! :D

Pana data viitoare, have fun! :D

Mon Cheri Bistro

2008-10-01T01:00:00.000-07:00

Ieri seara am fost sa ne plimbam pe strazile Bucurestiului...sa vedem casele vechi. Frumoasele case vechi...de care nimeni n-a avut grija pana acum... Am vazut ca unele sunt in renovare, din fericire. Ar fi pacat sa se piarda arta si istoria din zidurile lor...

Si nu pot sa cred ca pana acum nu le vedeam...nu vedeam detaliile...niciodata nu vedeam statuile...nu observam forma ferestrelor...si sunt atat de diferite...fiecare casa e frumoasa si total diferita de celelalte...o diversitate uimitoare de forme si stiluri...si povesti.
Piratul se mira ca nu am fost niciodata pe strazile cu nume de capitale...spune ca pe acolo sunt multe case frumoase. Si mergem acolo.
De cand ne tot plimbam...am manca ceva bun. Cineva i-a recomandat un resturant din zona, asa ca ne indreptam spre el.
Alegem o masa afara, pentru ca ni se spune ca la etaj, unde e acoperit, e aglomerat. Imi place atmosfera...rustica-romantica. Desi e afara, nu e frig. Mi-au placut mult floricelele mov puse intr-un ulcior pe fiecare masa...si cosuletul cu nuci si covrigi. Despre preturi putem spune ca sunt acceptabile, comparabile cu cele de "La Mama". Comandam doar cate un Tiramisu si apa plata...pentru ca in jumatate de ora trebuia sa plecam.
E un loc...elegant...dar care nu te face sa gandesti ca ar trebui sa mergi acolo in costum... simti ca te poti bucura de eleganta lui chiar daca nu esti, cumva, "cineva". Personalul te serveste la fel de bine chiar daca esti in bocanci si cu rucsacul in spate. :D
Dupa un timp apare chelnerul. Cu un singur platou.
"Ne pare rau, dar nu mai avem decat o prajitura Tiramisu...pe care v-o oferim din partea casei."
:|
O surpriza...neasteptata. Nu ni s-a mai intamplat vreodata. Puteau spune, simplu, "nu mai avem" sau "mai avem doar o prajitura Tiramisu, nu ati dori sa comandati altceva?", nu? Asta demonstreaza ca le pasa de clienti...contrar unor pareri pe care le-am vazut pe un site. Poate o sa mergem sa si mancam vreodata...si o sa revin la momentul respectiv cu detalii si fotografii.
Pana atunci se gasesc informatii despre adresa, meniu si evenimente pe site-ul restaurantului.
Era sa uit...prajitura a fost delicioasa! Cu ocazia asta am descoperit a doua mea prjitura preferata dupa amandina. Tiramisu!

Harta Bucuresti

2008-09-28T23:39:00.001-07:00

Mi s-a intamplat de multe ori sa n-am habar cum sa ajung intr-un loc. Si cum probabil sunt multi care au problema asta, am zis ca ar fi dragutz sa pun aici un link. Cu ajutorul acestei harti puteti sa gasiti orice adresa din oras (cel putin eu le-am gasit pe toate) si tot aici va este descris si traseul optim dintre doua adrese (pe jos, cu RATB, cu RATB si metrou sau cu masina). Mie imi e foarte utila.

549 de ani de Bucuresti

2008-09-22T04:14:00.000-07:00

O zi foarte aglomerata...de data asta chiar si pentru pietoni...

Centrul vechi fu luat cu asalt...

Langa scena pe care se canta muzica populara romaneasca s-a incins atmosfera...totusi nu s-a pornit nici o hora desi lautarii faceau invitatii la dans... :D

Copiii erau singurii care nu intelegeau de ce trebuie sa se plimbe pe strazile astea pline de vechituri si atat de zgomotoase...

Mar copt pe batz...vreau si eeeeeeeeeeeeu!

Norii nu sperie pe nimeni...

De covrigi aveam si eu bani...dar cine statea la coada aia pentru un covrig? :|

Ce aspirator de gagici o fi fost la vremea ei... :->

Intalnirea anticarilor si colectionarilor...

Incredibil! Asta este o coada la teatru!!!

Gangul care duce spre Club A... :))

Banca Nationala a Romaniei...

Casa Poporului...

Copii de toate varstele :)

Skinhead, skinhead! :))

gen...off-blog :P

2008-09-18T23:49:00.000-07:00

Plec sa descopar si alte locuri...

Si chiar daca nu vor fi povesti despre Romania, vor fi facute comparatii.
C ya soon! :D

Fabrica

2008-09-18T12:30:00.000-07:00

Luni 15 septembrie 2008

Ora 19:46

Primesc un link de la Pirat. Stand up comedy in Fabrica! La 20:30.
Am tot auzit de clubul asta (si numai de bine) si chiar sunt curioasa cum e. Plus ca o portie de ras e oricand binevenita. ;)
Mergem?
Mergem.
Sunt gata in 10 minute...(pe bune).
Ma urc intr-un taxi si plec spre clubul cu pricina. Locul de intalnire este intrarea in Parcul Carol dinspre strada 11 Iunie. Taximetristul zice ca ajungem in 15 minute...poate am ajunge daca nu ar fi atatia soferi prosti la volan. :D Pana la urma ajung exact la timp si pornim spre Fabrica. A...am uitat sa mentionez ca ploua asa un pic...si nu aveam umbrela.

Gasim adresa relativ repede. Un afis mare cu numele clubului ne da de veste ca am ajuns. Intram si ne luam dupa luminite. Biletul e 15 lei de persoana. Tipul de la intrare ne spune ca rezervarile trebuie onorate inainte de spectacol (nu mai stiu cu cat timp...maxim o ora), dar ca de data asta avem noroc si mai sunt locuri libere. Inauntru nici nu aparusera actorii pe scena, dar era vanzoleala. Incaperea este destul de mica si se umple repede cu oameni de toate varstele, cu chef de ras si socializare.

Ne asezam pe doua scaune nici prea departe, nici prea aproape de scena. Scaunele sunt oarecum enervante ca nu au spatar. :| Dar e bine ca nu poate sa te ia somnu`n ele. :)) Ne luam cate un suc si incepe spectacolul. Imi place ca se aude bine si clar. Nu are rost sa povestesc momente din show pentru ca nu ar avea acelasi haz. Important de spus este ca intr-adevar am ras bine si am plecat cu zambetul pe buze. Atat de binedispusi eram ca ne-am plimbat (pe jos) pana in Drumul Taberei. Imaginati-va! :))

Pe baietii de la Show Time ii gasiti in Fabrica in fiecare luni seara. Iar daca se intampla ca ziua in care aveti chef sa iesiti sa nu fie una de luni, cu siguranta o sa gasiti altceva interesant de facut/vazut/ascultat in aceeasi locatie.

23-26 august 2008 Bucuresti, Romania - Nieder Olm, Germania

2008-09-11T23:43:00.001-07:00

23 august
Ca de fiecare data cand plecam intr-o calatorie/drumetie, ne trezim cu noaptea-n cap, totusi nu atat de devreme pe cat am fi vrut. Mai ales de data asta stim ca e cu atat mai bine cu cat plecam mai devreme. Bagajele le-am facut de seara. Mancam ceva si plecam. Ceasul de la Moghioros arata ora 6:55 cand trecem prin intersectie.
In jur de 8 ajungem in Petresti, facem niste poze cu mami, ne pupam, urari, chestii si o luam repede din loc.
8:15 Benzinarie A1 dupa Petresti

11:00 Horezu
Oprim la Horezu sa admiram ceva ceramica...

Undeva intre Horezu si Tg Jiu observam ca a intrat un surub in roata de pe spate. Nah...nu ne panicam. Poate avem bafta si ne tine tot drumul. :D

In Tg Jiu oprim sa vedem creatiile lui Brancusi. Eu nu le mai vazusem. Parcul in care sunt expuse e foarte curat, bine intretinut si plin de turisti. Imi place cum se termina Coloana Infinitului...continuand intr-un fel...intr-adevar, parca merge spre infinit...

Dupa ce plecam vad un indicator pe care scrie "Str. Petresti", denumita probabil dupa minunatul meu sat Petresti. Ceee...? :))

13:45 terasa Defileu, dupa Targu Jiu E cald, dar se innoreaza
Defileul Jiului este foarte frumos! E o adevarata placere sa strabati serpentinele, pe care in stanga ai Jiul, in dreapta ai padurea.

La terasa Defileu a fost oke. Mancarea e buna si preturile acceptabile. Ce nu am inteles eu...care e faza cu muzica? Se asculta Oana Zavoranu! :)) Noah...gusturile nu se discuta.
Pe la 15:30 suntem in Petrosani, unde un avion asezat in sensul giratoriu ne spune ca suntem in cartierul Aeroport.
Oprim sa ne uitam pe harta si langa noi, atras de motocicleta, se opreste un copil pe role. Tiganus, jegos, oarecum timid si cu ochi de copil visator. Ne intreaba cum se numeste motorul, ca ii place. "Am si eu Suzuki acasa", afirma el cu convingere. Apare ma`sa, ingrijorata cica. Imbracata ca si cum s-ar fi retras (sau nu) din vechea meserie si nu mult mai curata decat copilu`. Il intreaba unde a fost. "La internet." Ii spune sa mearga acasa. Dar el vrea sa auda motorul pornind...

Mai bagam ceva benzina si luam ceva dulce si plecam din nou la drum.
La iesire din oras imi intra in ochi palatele...foarte mari, cu multe acoperisuri poleite...hidoase.

Ajungem in Deva pe la 17:35 si mergem sa mancam la McDonalds...ca dau pe bonuri. :))
18:30 la iesire din Deva, Piratul da cu spray pe lant. Bate un pic vantul si sunt cativa nori, dar e bine
Dupa cum se vede, suntem chill...nici o graba :)) Am facut foarte bine ca am ales sa mergem pe Tg Jiu si nu pe Sibiu. Drumul este foarte bun, mai ales dupa Deva.

In drum spre Arad trecem prin mai multe localitati cu nume monosilabice: Zam, Toc, Pui. Mi se par interesante. Pe la noi n-am vazut. Si mai e localitatea Baru, de langa Pui, prin care trece raul Barbat, care mi se par nume bune de facut bancuri. (Fara suparare. :D )
"Un tip si o tipa se cunosc la o petrecere.
- Unde stai tu, Marie?
- In Baru, Ioane.
- Pai cum, Marie, asa toata ziua?
- Da, Ioane, toata ziua si toata noaptea, acolo stau, acolo muncesc, acolo mananc si dorm. Doar din cand in cand mai merg la Pui, la Barbat, sa ma scald.
- Si betiva si cu barbat, de ce-mi pierd eu vremea cu tine?" Gen. O_o
Cand trecem prin Sambateni observ doi oameni care asteapta intr-o statie, trenul, ma gandesc eu. De fapt asteptau...tranvaiul...din Arad...adica de la multi km departare. :D O linie de tranvai care trece printr-un camp si opreste in fiecare localitate. Prea tare!
21:00 Ne-am cazat la pensiunea Bella din Arad. Strada principala, pe dreapta. Camera spatioasa cu paturi duble si o saltea de rezerva, baie in camera, televizor, curat, termopan. E OKE.
24 august
7:06 Azi noapte a plouat. Dar acum e uscat.
Am dormit bine, sunt paturile mari. :D
Se pare ca pana la urma avem noroc de asfalt uscat.
la 8:50 oprim la un Rompretol la iesire din Romania, dupa ce platim vignetta. Facem plinul si luam cate ceva de mancare. Nu avem de gand sa lasam bani prea multi la unguri. :))

11:25 Benzinaria Mol pe M5 langa Kecskemet. Se futu cauciucul. Am oprit sa sunam la reprezentanta Suzuki. E duminica. Sper sa raspunda cineva. Ma dor genunchii. E vant si nor. Inca nu ploua. Au venit doi motociclisti :D Un tip si o tipa. Poate ne ajuta ei :D Mi-e foame. Plictisitoare autostrada asta. Am incercat sa reparam tem
Nu mai stiu ce am vrut sa scriu mai departe. Pana la urma roata nu ne-a tinut... Incearca Piratul sa o repare cu un spray special pentru pene. Pe spray scrie sa scoata surubul...mare greseala sa te iei dupa instructiuni :))

Motociclistii unguri au dat un telefon si ne-au dat niste instructiuni sa ajungem la un service.

12:00 Am bagat surubul la loc. Am cautat un service, dar toate "gumi service" sunt inchise
Suntem la aproape 100 km de Budapesta, aproape de orasul Kecskemet. In Kecskemet ne-au spus cei doi ca vom gasi vulcanizare. Mergem unde au zis ei...nu e decat un paznic fara chef de vizite. Pana la urma ne dam seama ca e in zadar sa ne plimbam prin orasel. Din cele multe vulcanizari din oras niciuna nu e deschisa. Cel mai intelept e sa asteptam pana maine, luni, cand se vor deschide toate. Asa ca pornim in cautarea unui hotel.
La 13 fara ceva ne cazam la Hotel Atrium. Camera pe care o primim e frumoasa si curata. Suntem multumiti, dar infometati.

Asa ca mergem la "primul restaurant pe dreapta". Gresit! Evident, preturile sunt in forinti. Adica noi habar nu avem ce inseamna. Si nici nu intrebam. ;)) Ne e foame, asa ca am comandat. Restaurantul e cu specific pescaresc. Imi aduc aminte de ciorba acra de peste a mamei. Asa ca luam cate o ciorba de peste si felul doi...despre care nu va pot spune cum se numeste :)) Niste peste cu legume and stuff. Vine mancarea... Intr-un vas e ciorba, intr-o farfurie sunt doua bucati mari de peste. Ciorba e departe de ciorba mamei, dar e buna. E rosie si un pic picanta. :D Pestele e foarte bun!

In timp ce mancam ne gandeam...asta e doar supa, sau e si felul doi? :)) Daca e doar supa...cum se mananca? Punem pestele in ciorba sau il mancam separat? Incercam sa aflam de la ospatar, dar nu intelege nimic... Asa ca mancam...impreuna...si separat...wtf :)) Cum ne saturam...si incepe sa ni se para ca cele doua bucati de peste au gust diferit, presupunem ca am mancat ambele feluri si cerem nota. Ospatarul e mirat...felul doi nu mai mancam? :)) Dammit...deci era doar ciorba. Putem sa luam acasa felul doi? Ospatarul pare sa spuna ca da. Oke, puneti-le la pachet. Si ne aduc si felul doi. Nu la pachet, evident. Arata foarte, foarte bine, asa ca ne revine o urma de pofta de mancare.
In sfarsit cerem nota. 35 E. :| Dude...se pare ca suntem intr-un fel de "La Mama" unguresc, unde se serveste mancare de peste. Asta e. Ne sta un pic in gat... "Nu mai facem asta niciodata!!! De aici inainte intrebam. Si nu mai mergem la primul pe dreapta!" :))

Dupa asa o masa se cere somn. Asa ca am dormit o ora-doua dupa care am mers sa ne plimbam prin orasel. Oamenii par foarte linistiti si modesti. Nu masini bengoase, nu lanturi groase la gat, nu muzica la telefon. Nu incearca nimeni sa arate ca are. Am inteles de ce sunt atatea "gumi service" pe aici.
22:00 Ne-am plimbat prin oras pe strada principala. Este un oras linistit unde toti merg pe bicicleta. Sunt mai multe piste de biciclisti decat de pietoni. Sunt si ceva motociclisti. Toti merg echipati. Am fost la un magazin sa ne luam cate ceva. Trebuie sa dau ceasul cu o ora in urma. :D

25 august
Azi nu ne-am mai trezit asa dimineata, pe la 7:30, ca oricum mai devreme nu ne repara nimeni roata. Mergem la masa, in pretul cazarii fiind inclus si micul dejun.
9:23 Piratul s-a dus sa repare roata. Mi-a dat mesaj. Cica dureaza 1-2 ore. A fost bun micul dejun (bufet suedez). Au VH1!!! In sfarsit. Nu maghiara. 9:45 Am terminat de impachetat si de strans pe aici. Now what? Mi-e foame. Mi-a dat Piratul mesaj. La 11 tre` sa predam camera. 10:20 Plecam.
La hotel ne-am descurcat mai bine ca la masa. Receptionera stia engleza. Si era amabila si draguta. Inainte sa plecam am vazut un afis, cu niste concerte. Tari ungurii, ca sa zic...

Am mai facut un popas dupa Budapesta, apoi am oprit sa luam benzina si cate ceva de rontaiala. Si vignetta pentru Austria.

De Viena si de Linz am trecut fara sa le vedem, pentru ca oricum plecasem prea tarziu din Ungaria. Pe autostrada...e pe autostrada...nu prea poti sa vezi nimic, in afara de drum. Pe margini sunt ori paduri ori delulete ori peretii aia antifonici. Peretii astia sunt colorati, cu fructe pe ei, cei transparenti au pasari desenate pe ei...dar mie tot plictisitoare mi se par autostrazile alea :P. Eh...macar au parcari speciale pentru motociclete. :->

Noi am fi vrut sa ajungem astazi in Nieder Olm, un orasel de langa Mainz, de langa Frankfurt. :D Dar se pare ca nu se poate, asa ca trebuie sa ramanem in Regensburg. Am avut noroc cu sora Piratului, care ne-a facut rezervare la un hotel mai din timp. Asa ca la ora 22:00 ne-am cazat la Hotel Star Inn.

Motocicleta e parcata pe un trotuar, unde am mai vazut si alte doua scutere. Speram ca e oke. :D
Am fi vrut sa iesim sa mancam ceva, dar aici sunt toate inchise la ora asta :|. Asa ca ne culcam, oricum suntem obositi.
26 august
Nici azi nu ne trezim prea devreme. Ieri am mers mult, aveam nevoie de un somn bun. Pe la 9:40 plecam sa mancam. Unde e parcata Suzy au mai aparut peste noapte alte o gramada de motoare. Deci nu am facut rau cu parcarea. Unele motoare au si castile agatate de ele...foarte tare!

Nu prea stim incotro s-o apucam. Vedem gara...in gara sigur e de mancare! :)) Arata frumos gara, e mare si plina de lume. Iar inauntru sunt o gramada de restaurante si magazine de toate felurile.

Dupa ce ne plimbam putin, alegem un restaurant chinezesc si luam niste paste de orez, cu legume si alte chestii interesante prin ele. Luam si niste senvisuri pentru drum, apoi mergem la hotel si ne pregatim de plecare.
Pe la 11 si ceva o luam din loc. Vremea e frumoasa...pe cer sunt doar cativa nori pufosi si albi. :D

Ajungem in Nieder Olm pe la 17-18, unde ii cunosc pe cei ce ne vor gazdui pentru cateva zile, Gabi si Antonio. Aici o sa petrecem cea mai mare parte a timpului. E un orasel foarte dragut, numai case si gradini cu flori. :)

Cateva detalii financiare:

Benzina 122.2 E ( faceam plinul la aproxiamtiv 300 km )

Mancare 97, 5 E ( din care 35 numai masa din Kecskemet, in rest, senvisuri si ceva dulciuri)

Cazare

Pensiunea Bella, Arad
Strada Radnei, nr. 201, DN7 (E68)
Tel. 0722275550 , 0257259697
80 lei (aprox. 22.3 E) camera

Hotel Atrium, Kecskemet 41 E (mic dejun inclus) camera double

Hotel Star Inn, Regensburg 69 E

Vignetta autostrada Ungaria (pe 4 zile) 29 lei

Vignetta autostrada Austria 4.4 E

27 august - 1 septembrie Mainz, Frankfurt, Paris

2008-09-09T23:43:00.000-07:00

27 august
Zi in care nu am scris nimic in jurnal.
Astazi o lasam pe Suzy sa se odihneasca. Gabi, sora Piratului (si gazda noastra) e libera saptamana asta si s-a oferit sa ne arate imprejurimile. Astazi mergem in Mainz. Dupa o plimbare pe langa Rin, mergem prin centrul istoric si vizitam Domul. Tot aici am mancat pentru prima data pretzel si bratwurst. :D

28 august
Dupa un mic dejun copios, plecam spre Frankfurt, pe autostrada. Ajungem repede. Diferenta dintre Frankfurt si Mainz e clara. Aici, cel putin in centru, troneaza zgarie-norii.
Cel mai bine e sa mergem prima data la magazinul outlet Louis pentru ca apoi sa ne plimbam fara sa ne facem griji ca se inchide. Si mergem. Dupa ce ne uitam prin tot magazinul, Piratul se hotaraste: vrea gentile laterale! Yaaaaaaay! Asta inseamna ca de aici inainte nu mai trebuie sa port eu rucsacul in spate. Mai ia si un spray pentru lat si gata sedinta de shopping. :D

Lasam cumparaturile in masina si plecam spre...nori...zgarie nori. Mai exact, spre Main Tower, cea mai inalta cladire din Frankfurt. La ultimul etaj a fost amplasata, pentru vizitatori, o platforma de unde poate fi admirat tot orasul. Cand platim biletele de intrare se tine cont de faptul ca sunt studenta, chiar daca sunt de pe acolo. :D Dragut.

Dupa asa o ascensiune ni se face foame. Asa ca la coborare ne oprim la o terasa sa mancam cate un bratwurst. Are mustar cu hrean. :| De ce se presupune ca tuturor le place mustarul cu hrean? Dammit...dau mustarul la o parte.

Dupa ce mancam si cate o inghetata ne aruncam ochii prin niste magazine de suveniruri si mergem sa vedem centrul.

Centrul istoric ocupa un spatiu mai restrans, datorita bombardamentelor din Al Doilea Razboi Mondial, cand orasul a fost distrus. Si chiar si asa, cladirile existente au fost reconstruite, exact dupa modelul celor dinainte de razboi.

Alte magazine de suveniruri si plecam spre Main.
Mainul este foarte bine amenajat, pentru cei care vor sa mearga pe apa sau pe uscat, cu iahtul sau in canoe, pe jos sau cu bicicleta. E plin de turisti si de localnici, care au inceput sa iasa de la munca si sa vina aici pentru un pic de relaxare, eventual prin sport. Fluviul este plin de barci, barcute, vaporase...case pe apa.

La plecare trecem pe langa "Creion", un zgarie-nori denumit asa datorita formei sale.

Mai are rost sa insist cu ce curat era orasul? Nu cred. :P
Ajungem acasa si ne apucam de bagaje. Maine plecam spre Paris! O sa luam doar cele doua genti laterale...ar trebui sa ajunga. :D

29 august
Si ajung...pentru ca se pare ca echipamentul de frig (cel mai voluminos), trebuie sa il luam pe noi. E frig si nor.

8:30 Plecam spre Paris 9:30 Popas pe A6 10:45 Popas de senvis aproape de Metz. 13:30 Oprire de senvis dupa Reims. E frig

Se simte ca am iesit din Germania. Pana si autostrada e mai relaxata. Nu sunt peste tot zidurile alea antifonice, poti sa vezi in departare. Pe marginile autostrazii sunt puse niste chestii colorate, probabil pentru a mai inveseli atmosfera. Platite si intretinute din banii pe care ii platesc turistii. Aici am platit cel mai mult pentru autostrada.

Motociclistii ne salutaaaaa!!! :D Sunt mai multi pe aici si cu totii ne saluta, cu piciorul. Foarte tare! Ce inseamna sangele latin, domnule! :P Pana ajungem in Paris se insenineaza.
Cand intram in oras dam drumul GPS-ului. Hotelul nostru e in cartierul Montmartre, undeva in nordul orasului. Ne simtim ca acasa! :D Oamenii par foarte relaxati. Isi vede fiecare de treaba lui. Sunt foarte multi motociclisti si scuteristi si spre multumirea noastra sunt foarte multe parcari pentru cei pe doua roti.

16:00 Ne-am cazat.

Ne-a fost destul de greu sa gasim aici un hotel convenabil ca pret. Si e cel mai amarat in care am stat pana acum...dar suntem in Paris! :D Ne pare bine sa vedem ca oamenii stiu engleza si n-au nici o problema sa o vorbeasca. Hotaram sa profitam de orele de lumina ce ne-au mai ramas si plecam sa ne plimbam pe jos, spre sud. Observam ca pe strada pe care mergem sunt numai magazine de instrumente muzicale, cu precadere chitari.

Intram prin cateva magazine de suveniruri. Apoi ajungem in Piata Victoriei si Banca Frantei. :D

Tot plimbandu-ne, ajungem la Pont Neuf, despre care stiam din cartile de franceza de la 1-4, cu Fifi si Zizou. :)) De pe Pont Neuf am intrat pe insula din Sena, unde se afla catedrala Notre Dame. Stam un pic pe aici, facem poze.

Din loc in loc exista astfel de parcari pentru biciclete...biciclete care se inchiriaza...Iei bicicleta de la tine din fata blocului...si o lasi in alta statie...simplu si eficient. Functioneaza pe baza de cartela...si din cate am inteles, prima ora este gratuita.

Dar se insereaza si se cam lasa frig. Asa ca pornim spre casa, ajutandu-ne de o harta pe care am cumparat-o mai devreme. Pe drumul spre casa trecem pe langa Pompidou. O cladire impresionanta, Centrul National de arta si cultura.

Mai trecem si pe langa niste magazine cu prajituri, salivez nitel si pornim iar spre casa. :)) La un moment dat vad un restaurant...georgian!!! Si aud muzica traditionala devenita familiara mie...ce frumos! :D

30 august

11:00 Plecam sa ne plimbam

Astazi avem ganduri mari. Vrem sa vedem tot ce e de vazut. Astazi harta sta la mine!!! Am facut deja traseul. :D Pornim, deci, nerabdatori, tot pe jos. Mai intai ajungem la Opera. Am observat-o de ieri de pe drum. Ce imi place aici e faptul ca bulevardele sunt luuungi si drepte...si au in capat ceva interesant. :P In fata Operei e mare vanzoleala, mai multi turisti decat parizieni, probabil. Aud si romaneste.

Nu zabovim prea mult pe aici si pornim spre Luvru. Am fi vrut sa intram sa il vizitam. Biletul nu costa mult. Dar asta insemna sa renuntam sa vedem altceva...pentru ca e urias! Nu iti ajunge o zi sa vezi toate operele expuse acolo. Asa ca ne-am multumit cu exteriorul, de asemenea maret, si cu piramidele.

Dar mai avem multe de vazut...asa ca plecam din nou la plimbare. In drum spre turn, trecem mai intai pe langa un mic arc si multe statui.

Inainte sa trecem strada si sa ne aflam langa Obelisc ne odihnim un pic intr-un spatiu amenajat, cu scaune, la umbra copacilor. E foarte cald.
De la Obelisc trecem strada si suntem pe Champs Elysees. (14:08)

Se vede Arcul de Triumf. Trecand pe langa sau prin magazine faimoase sau mai putin faimoase ajungem si la el, facem poze si plecam. :D Ni se face foame. Oprim la un mic local sa ne odihnim si sa mancam.

16:18 Rue Kleber, aproape de Tour Eiffel, am mancat.
17:00 Langa Tour Eiffel.

Odata ajunsi aici incepe zgomotul. Oameni foarte multi (era sambata), inclusiv romani, muzica de toate felurile, se dansa, se vorbea, se fotografia, se cascau ochii prin toate partile. Facem poze cu turnul, dupa care hotaram sa ne mai odihnim un pic. Piratul nu se simte prea bine. Asa ca mergem...pe iarba. :D Erau multi care stateau pe iarba. O iarba foarte frumoasa si curata. SI nimeni nu te amenda.
Desi ne-am odihnit putin, e mai bine sa plecam spre casa, pentru ca durerea lui de cap nu vrea sa dispara. Si urmam valea Senei.

Hotaram sa mergem pe drumul de jos, care trece pe sub poduri, mai departe de masini si agitatia strazilor. Pe zidurile de beton sunt numeroase inele...care poate au servit candva la ancorarea vaselor...

Pe unii stalpi sunt marcate niveluri ridicate ale apei din diferiti ani...

Pe mal sunt tot felul de oameni...unii stau pe unde apuca si citesc, altii au iesit la picnic, multi se plimba ca si noi...iar unul s-a gandit chiar sa innopteze aici langa apa... :)

Absolut toti copacii, cu coaja alba, sunt insemnati...nume, inimioare si alte semne...pare sa fi devenit o traditie...chiar si copacii abia crescuti, subtiri, au pe coaja macar o inimioara, ceva.

Soarele incepe sa apuna. Inca este cald.

1 septembrie
Ne trezim infometati. Dupa cat am mers cu o zi in urma e de inteles. Asa ca nu avem chef sa mergem prea mult, o sa mancam aici aproape. Gen...pe strada cu Moulin Rouge.

Strada doarme. E dimineata...si se pare ca e genul de strada pe care lucrurile interesante se intampla noaptea. :D Pana la urma gasim un restaurant deschis si luam micul dejun. Pentru ca micul dejun nu m-a saturat, am mai luat doua prajituri de la o patiserie...din pacate nu am ales prea bine. :-s O merdenea era mai buna. :))

La 12 eliberam camera si plecam inapoi spre Nieder Olm. In drumul de intoarcere mai trecem o data pe "strada rosie", care s-a trezit intre timp. Chiar si cafeneaua artistilor e deschisa...

Cerul este senin, vremea tine cu noi. Si au avut loc in gentile laterale si pantalonii grosi. :D

La ora 16:07 suntem undeva la jumatatea drumului.

Ajungem inapoi in oraselul german la asfintit. Incerc sa surprind apusul superb...dar mi-e imposibil...zidurile antifonice/deluletele/copacii nu imi dau voie sa vad nimic in afara de drum mai mult de 2-3 secunde...cred ca la partea asta nu s-au gandit nemtii. :P

Detalii financiare (in euro):

Benzina 99

Mancare 57

Autostrada Franta 32

Genti de motocicleta 60
Spray de lant 10

Cazare Paris 100 (doua nopti, doua persoane)
Hotel Libertel Montmartre Duperre
32 Rue Duperre, Paris, 75009
Telefon +33142815533

Suveniruri 42

2-7 septembrie Nieder Olm - Viena - Arad - Bucuresti

2008-08-21T01:58:00.000-07:00

La intoarcerea din Paris am gasit vreme urata in Germania. Ploaia si oboseala ne-au tinut in casa. In zilele de 3 si 4 septembrie am dormit, am mancat...si am alte chestii care se mai pot face prin casa. A...si ne-am jucat WOW. :D Sunt lucruri despre care eram sigura ca nu imi pot face placere deosebita...si mi s-a demonstrat contrariul in calatoria asta...WOW e unul dintre ele. (Pana acum consideram jocurile o tampenie si o pierdere de timp...si nici despre jucatori nu aveam ganduri prea dragute. :P ). Atat de lipsiti de chef eram sa facem ceva util ca nici macar poze n-am facut in zilele astea. :))

5 septembrie

Incercam sa plecam cat mai de dimineata. Bagajul l-am facut, ca de obicei, de seara. Mai trebuie doar sa ne echipam si sa zburam. Si ne echipam ca lumea pentru ca ploua ca lumea. Facem niste poze cu Gabi (mai mult obligata :)) ) si cu Antonio, ne luam la revedere, multumim frumos pentru ospitalitate si o tulim. Mai incet asa ca e naspa pe ploaie. Ne gandeam noi ca ar fi marfa sa ajungem de azi in Arad. :)) Nici o sansa.

9:48 Popas dupa Wurzburg. E nor. A plouat. E frig.
11:13 Am oprit sa luam benzina si apa. Si sa mancam. Am trecut de Nuremberg, mai avem vreo 70 km pana in Regensburg.

Pe masura ce ne indepartam, vremea era mai buna. Mie imi este foarte somn...si cum nu prea am activitate in spate, mi se inchid ochii. Ma trezesc mereu lovind casca Piratului cu a mea...si tot e mai bine ca atunci cand ma trezesc ca ma sufla curentul pe spate ;))...e enervant, dar mi-e greu sa stau treaza. Il iau bine in brate sa nu mai simt ca parca pic. :)) Incerc sa mai fac niste poze, dar nu prea mai am spatiu...mai sterg din alea vechi in speranta ca imi mai trece somnul daca fac ceva... Oprim cam la 100 km. Opririle ma mai invioreaza. Bine ca Piratul e treaz...

13:00 Intre Regensburg si Passau. E cald.
13:54 Am oprit sa platim vignetta. Plecam spre Linz. Am trecut de Passau
15:00 Am trecut de Linz. Mi-e somn rau. Si cald.
16:41 Aproape de Viena.

Iniante de Viena pornim GPS-ul. Austriecii conduc repede...sunt cam nebuni. La intrare in Viena, pe strada pe care intrasem, suntem singurii pe motor. Poate n-au voie motociclistii pe aici. Nici nu termin gandul ca trece pe langa noi o vitezana cu...mult la ora si face slalom printre masini. Oooooooooooooooke. :D
Ajungem la hotel. Arata foarte dragut, elegant si curat. Dupa cum scria si pe net, e un hotel vechi. Si se pare ca si-a pastrat stilul. Dar nu avem voie sa parcam in fata. In timp ce astept sa parcheze Piratul motorul, observ oamenii. Sunt marfa. :D Sunt multi turisti, bineinteles. Vad doua punkiste. Mai devreme a trecut un motociclist care avea creasta pe casca. Sunt bine aici. :P

21:55 Suntem in Viena. Ne-am cazat.

Piratul vrea sa ajungem la Prater. Plecam de la hotel intr-o directie care ni se pare buna. Trecem pe langa Palatul Schonbrunn.

Ne uitam pe harta sa vedem unde suntem. Dammit...suntem departe de centru...si cam in cealalta parte a orasului fata de Prater...deci pe jos nu avem nici o sansa. Hai sa mergem sa vedem cum e cu metroul...poate aici intelegem ceva. Din fericire totul e in engleza, iar procurarea biletelor de metrou e atat de logica si simpla ca n-ai cum sa nu te descurci. Nu au case si casierite. Totul e electronic. Totusi daca nu te descurci, accesul in metroul vienez e liber, ca la noi in RATB. Daca te prind fara bilet, treaba ta. :))

Am vazut unde tre` sa ajungem si unde tre` sa schimbam. Ca si la noi, fiecare linie de metrou are o culoare. Diferenta e ca la ei sunt si statiile colorate astfel, pentru o orientare mai buna.

Ce mi s-a parut super tare, e ca metroul trece si pe la suprafata. :D Langa scaune sunt agatate niste reviste. Pe care nu le fura nimeni. Pacat ca nu inteleg nimic. In fata noastra se aseaza un nene cu o bere in mana, praf. Mai vedem si alti oameni cu beri...deschise. Deci au voie sa bea pe strada. Totusi nimeni nu face scandal. Ajungem la statia de langa Prater. :D
Intrebam pe cineva daca stie la cat se inchide metroul.
Pai pe la 2. Azi cred ca il tin pana la 2 din cauza festivalului.
Ce festival?
Cum ce festival??? Nu stiti de festival??? Trebuie sa mergeti la festival!!! ;;)
Si ia harta si ne arata statia la care TREBUIE sa ajungem SA MERGEM LA FESTIVAL.
Multumim si plecam spre Prater mai intai. Yay! Comediiiiiiiiiiiii! :))

Praterul e un parc de distractii foarte tare. Sunt tot felul de chestii (de ametit, invartit, scuturat, impuscat, inaltat, coborat, zguduit, speriat, ingrozit) aici. Dupa ce facem o poza langa vestita roata si trecem pe langa toate celelalte comedii, ne hotaram sa incercam doua din ele. Si acum fac o alta chestie despre care credeam ca o sa ma lase rece. Prima data alegem sa ne dam in "Volare". Un fel de carusel, doar ca in loc sa mergi intr-un trenulet, pe scaun, pe sine, mergi intr-o chestie, pe burta, pe SUB sine. Numele ar trebui sa fie destul de sugestiv ca sa iti imaginezi. OMG! Merge atat de repede ca imi e imposibil sa anticipez curbele. Bineinteles ca traseul e foarte sinuos si curbele foarte stranse. Ca sa nu mai spun ca acea chestie in care sunt se misca de am impresia ca o sa zboare pe bune cu mine cu tot. Drept urmare, chiar mi-e frica si tip ca o apucata pe tot parcursul "zborului". Si eu care eram convinsa ca nu o sa am nici o reactie. :| De obicei ma ingrozeste gandul sa ma dau in ceva, nu pentru ca mi-ar fi frica, ci pentru ca stiu ca mi-e rau dupa. Si aceasta teorie mi-e fost data peste cap in seara asta. Mai alegem ceva. :D Un carusel de data asta. Sunt doua...unul mai mic, dar cu curbe mai stranse si unul mai maaare. :D Il alegem pe cel mai mare, evident. Stam un pic la coada si ne vine randul. Am fi vrut in fata, dar nu avem bafta, stam in vagonul al doilea. Si pleaca...si din nou aceeasi poveste!!! Viteza + curbe + zguduiala = frica + tipete + adrenalina. Coboram. Din nou astept sa mi se faca rau. De unde? Ca si din "Volare" cobor plina de energie si nu ma mai pot opri din ras...doar picioarele imi tremura un pic. :))
Dupa atata adrenalina se cere ceva de mancare. Luam niste senvisuri si plecam spre festival. Usurel, pe jos, cum ne-am obisnuit. :P Trecem Dunarea pe pod. :D Ce placut e sa vad Dunarea...se duce acasa. Ne e cam dor. :P
Nu stim exact unde e festivalul asta...dar toata lumea stie ca, in cazuri ca asta, daca te iei dupa gagicile imbracate sumar si dupa tipii cu beri in mana ajungi unde trebuie. :))
Foarte interesant acest festival. La noi m-am obisnuit ca festival sa insemne o scena unde canta n trupe una dupa alta si niste locuri de baut bere...in general. Aici festivalul ocupa foarte mult spatiu...pentru ca in acelasi timp se tin mai mult concerte. E muzica pentru toate gusturile. Muzica live si veselie. Tarabe cu suveniruri, dulciuri, inghetata si mancare, sunt peste tot. La o terasa se canta folk...pe o scena se aude house si e si un concurs...mai departe auzim niste rock...si multe alte genuri de muzica, a caror denumire nu o cunosc. Aud muzica romaneasca. SI raman asa :|. E o porcarie veche (manea) gen...chikalaka chichicea... :| probabil au ales-o pentru ritm...ca daca ar fi inteles ce "canta" ala acolo nu cred ca ar mai fi ascultat-o. In fine...trecem peste asta si mergem mai departe. Vedem ce e de vazut, radem, luam bete fosforescente de la scena unde se dansa pe house si ne intoarcem la metrou, ca nu am vrea sa strabatem Viena pe jos. :D Aproape de hotel mai luam niste apa pentru a doua zi. Ce seara frumoasa! :D

6 septembrie

10:00 Ne pregatim de plecare.
11:00 Plecam din Viena.
12:00 Am oprit sa luam apa si mancare.
Dupa ce ocolim putin ajungem pe autostrada pe care trebuie.

13:13 La iesire din Austria, bagam benzina si platim vignetta.
14:25 E foarte cald. Suntem inainte de Tatabanya.
16:17 Oprire inainte de Kecskemet. E vant rau. Cand bate mai tare e naspa, ne cam zboara.
17:54 Am bagat benzina.

Cand ajungem in Mako incepe apusul. Vedem tot mai multe masini din RO. La granita trebuie sa ne oprim sa-mi scot buletinul din geaca (din geanta de pe spate). Uitasem de el. Pana la urma trecem. Si suntem in Romania! :D

22:00 Ne-am cazat in Arad la Bella. Mergem sa mancam.

Ca de obicei, drumul spre casa pare mult mai lung. Acum abia asteptam sa ajungem in Bucuresti. Nu ne-am rezervat camera in Arad ca nu stiam sigur la ce ora ajungem si ne gandeam ca poate o sa fim obositi si o sa vrem sa ramanem in Nadlac. Desi e frig si noapte, pana la urma mergem pana in Arad. Cum nu stim orasul si nu prea stim pe unde sa cautam cazare, ne incercam norocul la aceeasi pensiune la care am dormit la dus, Bella. Proprietara ne primeste. Mai are o camera libera. \:D/ Ne e foame, asa ca o intrebam pe doamna unde putem gasi la ora asta un restaurant, ceva. Ne-a recomandat restaurantul Vama Veche. E aproape de vila si e deschis pana la 23. Alti clienti au fost multumiti. :D Intr-adevar, mancarea a fost buna.

7 septembrie

7:20 Ne pregatim sa plecam.

Si plecam fara sa mancam, cu speranta ca in o ora-doua ajungem in Deva si gasim acolo un loc bun. Eventual Mc. :P

9:13 Ne-a oprit politia. Kkt pe bat. Mi-e foame. I-au luat permisul pe 30 de zile :|

Mai sunt cateva masini oprite. Ne gandim ca ne dau o amenda si ne lasa sa plecam. Dar nu... :|
Baietii sunt la panda...nah...se apropie Mos Niculae. Pana plecam noi mai opresc 4-5 masini. Stateau pititi dupa o curba si niste copaci. Huoooooooo! Acum ne dorim sa fi avut autostrazi ca lumea. :P
Ajungem pana la urma in Deva si mancam la Mc. Asta pe la 11. Ca nah...trebuie sa mergem prin localitati cu 1 la ora (exagerez, evident...sau nu).

La intrare in Orastie e o...sculptura (?) ciudata. Ce o semnifica?

Ce frumos e sa vad in zare muntii dupa atata campie! Si capitele noastre de paie. As vrea sa nu se transforme niciodata in rulouri sau paralelipipezi dreptunghici. :P Sunt atat de...romanesti.

13:10 Pauza la iesire din Sibiu.

Cum vremea e atat de frumoasa, ne mai intalnim si cu alti motociclisti, unii in gasca. Si de pe fiecare motor se ridica o mana si ne ureaza drum bun. :D Inainte de Valcea drumul ni se intersecteaza si cu al unui tip care are "motocicleta de lux". Nu are nici un junghi! Sta aproape tolanit in saua lui confortabila si asculta muzica. Ceva rock`n`roll daca imi amintesc eu bine. Din cand in cand se infige in acceleratie si se vede ca are putere draguta lui. Apoi revine langa noi. :) In Ramnicu Valcea drumurile ni se separa. Ne saluta si pleaca pe drumul lui.

14:50 Am trecut de Rm. Valcea. Mai avem vreo 50 km pana la Pitesti. Nu avem bani! :))
Am oprit la o benzinarie, aici putem plati cu cardul.

Am oprit undeva sa mancam si vedem ca nu mai avem cash. Din fericire ne-am dat seama inainte sa comandam ;)).
E super cald. Bine ca benzinaria are terasa. Mai opresc doi motociclisti la fel ca noi. Numai ca ei probabil ca nu vin de la drum lung, nu au bagaje. In schimb sunt muuult mai echipati...cred ca s-au incins de tot.
In drum spre Bucuresti oprim un pic acasa la ai mei sa vada ca sunt intreaga. :D

Nu mai stiu la ce ora am ajuns in capitala...dar a fost tare bine sa ma simt din nou acasa... :)

Detalii financiare (in euro):

Benzina 133

Mancare 80

Vignetta Austria 4.4

Vignetta Ungaria 5

Cartele metrou Viena (4 cartele de o calatorie) 6.8

Comedii 16

Suvenir 4.9

Cazare Viena 70
Hotel Austria Trend Parkhotel Schonbrunn
Hietzinger Haupstr. 10-20
Vienna, 1130, Austria
43-1-87804-2132

Cazare Arad 22.25

Spre Omu pe Valea Cerbului

2008-08-08T08:48:00.000-07:00

Imnul Bucegilor
Asculta mai multe audio Muzica »

Data: 9-10 august 2008
Traseul: Busteni - Poiana Costila - Valea Cerbului - Omu - Babele - Busteni

Plecam sambata dimineata cu personalul de 6:16 spre Busteni. Ajungem in gara pe la 9:30 si facem stanga spre micuta librarie sa ne luam harta. Iesim din librarie si cineva ne intreaba daca stim unde incepe traseul spre Diham. Il recunosc, un fost coleg din scoala de ghizi Pathos. :) Traseul incepe inainte, pe stanga, e marcat cu o sageata. Si apoi pornim hotarati spre traseu. Tot pe acolo si noi.
Pe drumul prafuit mergem insotiti de 4 marcaje pana cand banda galbena se hotaraste sa faca stanga prin padure. Pe valea Prahovei e multa lume la picnic, poluarea fonica si gunoaiele erau in floare. Mie imi e cald. Vreau sa ma schimb in pantaloni scurti. Piratul zice ca ne oprim cand nu se mai aude muzica din masini si nu se mai vad corturile. Fie... Mergem ce mergem si se aude un zgomot puternic de masina...ma gandesc ca se intampla ceva pe drumul prafuit...se lucreaza la ceva. De unde? Niste...oameni, sa le zic asa, isi fac loc printre copaci cu o masina de teren, pe poteca pe care mergem noi. Adio liniste a muntelui, adio aer curat! Raman blocati la un moment dat. :D \:D/ Din partea mea sa ramana definitiv. Ii intrecem si apuc si eu sa ma schimb. Nici nu ma schimb bine ca ne ajung din urma. La naiba! Drmul le este favorabil, asa ca merg cu viteza inainte. Foarte dragut. Nu stiu cum se face ca scapam de ei pana la urma.

Dupa ceva timp de mers prin padure ajungem in Poiana Costilei. Lume multa pe traseu in ziua asta. Facem cateva poze si mergem inainte, din nou prin padure. Ne oprim putin pentru o gura de apa si pentru niste fotografii. Vad ceva rosu. Imi spun ca e o floare. Mai rar flori rosii pe munte, din cate am observat. Ei bine, nu erau flori, erau fragi! :D Ii culeg si ii ampartim. Nu un pumn, ci vreo 4 fragi. :)) Sorry, ursule. :D Chiar nu avem fructe la noi asa ca au picat la tanc. Apoi mai vedem niste fructe, dar nu stim daca sunt comestibile, asa ca nu ne atingem de ele desi arata foarte bine. :D

Continuam sa mergem prin padure. Vedem niste paianjeni cu picioare luuuuuuuungi. Gen...peste tot...asa ca grabim pasul. :P Stancile care incep sa se dezvaluie tantose inca din padure ne arata cam ce ne asteapta. Iar cand iesim din padure de tot si intram pe Valea Cerbului putem vedea urcusul in toata splendoarea lui.

La fiecare inceput de traseu, daca imi zici "hai acasa", merg. Urasc sa urc, desi e partea mea preferata din traseu. O_o Dar inceputul traseului a trecut de vreo 2-3 ore, si inainte sa urcam pe vale am mancat cate un senvis si o ciocolata "Fagaras". Asa ca spiritul si trupul aveau forte noi. Si pornim.

Ca sa ne fie mai usor, de fiecare data ne stabilim un obiectiv, gen "urcam pana la marcajul ala/stanca aia si apoi facem pauza de apa/ciocolata". Jos ne zicem "uite cat avem de urcat pana acolo", iar cand ajungem sus "uite de unde venim". :) Face bine psihicului, ne ajuta sa ne pastram optimismul si sa nu bagam in seama oboseala. :D Tot timpul ma opresc sa fac poze frumoaselor flori. Mai ales ca pe aici intalnim unele de care n-am mai vazut pana acum.
Incepe sa se vada orasul Busteni. :D Drumul prin stancarie e foarte frumos. Si ne intalnim tot timpul cu oameni care urca sau coboara. Cateodata si cu urme nebiodegradabile ale lor. :( Vedem si capre negre, care de fapt sunt maro. :P Si ne miram in continuare cat de sus am ajuns... Piratul ma avertizeaza ca sunt urzici...norocul meu. Nu le-as fi vazut si sunt in pantaloni scurti. ;))

Ajungem la stana. :D Acolo unde anul trecut m-am speriat de Soimu si m-am rostogolit. :D Oile pasteau linistite. Nici urma de Soimu. O fi alt cioban. :-?? Mi-ar fi placut sa il vad. :) Dar de data asta nu ne baga in seama nici un caine. Luam o pauza sa ne tragem sufletul pe iarba. Trecem pe langa o stanca pe care am facut poza si anul trecut si fac si acum pentru comparatie. :)) Dupa semnul pe care scrie ca mai sunt "3/4 h pana la Omu" marcajul si poteca ne induc un pic in eroare. Facem stanga. Imi amintesc ca am facut aceeasi greseala anul trecut si am ocolit o gramada. Hotaram sa mergem in sus pana vedem un marcaj...si il vedem...jos, pe o stanca din fata celui cu "3/4 h pana la Omu". Trebuia sa facem dreapta. Continuam.

Suntem pe serpentine. Cerul e acoperit partial de nori si vedem cum ceata urca spre noi. In foarte scurt timp ne invaluie. In sfarsit vede cu ochii lui ce ii tot spun de cand am urcat prima data. :D Vremea pe munte e foarte schimbatoare. Pana acum am prins numai vreme frumoasa. De data asta e din ce in ce mai clar ca nu o sa fie chiar asa.

Hotaram sa luam o ultima pauza de senvis. Auzim un tunet. Ar fi bine sa ne grabim. Nu stiu cum se face ca sacul lui de dormit se desprinde de rucsac si o ia la vale. Dau sa ma ridic, Piratul spune "Lasa-l!". Si bine ca l-am ascultat. Ne uitam cum sacul se rostogoleste...si se rostogoleste...pana nu il mai vedem. Initial zice "iufcyn587tytvbgkgv de sac!" :P Dar daca nu gaseam cazare era de rau fara sac. Asa ca se duce dupa el. Deja ceata e foarte deasa. Bine ca e in valuri. Si din cand in cand il vad. Il vad si cum se intoarce dupa un timp cu sacul in spate. Ce bine! :) Imi pun pelerina de ploaie pentru orice eventualitate, ca doar nu am imprumutat-o degeaba (multumesc Alexandra!). :D Plus ca ma apara de vant.

Pornim iar pe serpentine si in curand vedem un cort, iar apoi cabana Omu!!! :D Am ajuns! Era ora 18 si un pic :D. Erau cateva corturi pe langa cabana, unele ridicate, altele "in constructie". Intram in cabana. Ca si anul trecut, era plina. De oameni cazati (nu mai erau locuri libere, se rezervasera pana si alea din pod), oameni care stateau la cort si oameni care nu aveau nici camera si nici cort :|. Unii nici macar saci de dormit :|. Din fericire pentru ei, se poate dormi in sala de mese cu 3 lei si cabaniera le da si patura. :D Mergem sa ne luam cate un ceai si de mancare. Ciorba taraneasca e foarte buna, iar pulpa de porc cu piure arata foarte bine, si Piratul zice ca e buna si la gust.

Dupa ce mancam mergem sa punem cortul, pentru ca incepe sa picure. Am fost inspirati. Imediat ce am terminat a inceput sa ploua serios si ceata s-a facut stapana peste tinut. Totusi e frig. Mergem sa mai bem un ceai inainte sa ne culcam. Eu vreau vin fiert. :P Foarte bun.

Stiam ce ma asteapta. Nu te poti astepta sa iti fie altfel decat frig daca dormi intr-un cort de vara si de plaja pe un varf de munte. O_o Si frig mi-a fost! Bine ca am facut la fel ca de obicei: am luat la mine tot ce a incaput, mai ales haine de schimb. Am dormit in maiou, tricou si doua pulovere si doua perechi de pantaloni. Si am tremurat! A plouat si a batut vantul foarte tare, de ziceai ca ne zboara cu tot cu cort. :D Peste noapte, de la atata tremurat iti vine "sa dai telefoane". Asa ca m-am trezit si eu sa merg la "cabina". Piratul mi-a zis ca e foarte ceata si mai bine iau frontala sa nu ma ratacesc. :| A avut dreptate. Si cu frontala imi era foarte greu sa ma orientez. Abia vedeam la juma` de metru in fata mea. Bine ca eram aproape de "cabina". :D In timpul noptii s-a auzit un glas de animal, o pasare zic eu, s-au auzit si niste zgomote...unii spun ca ar fi fost ursul. Nu cred. Mai probabil era cineva care cauta "cabina" fara frontala. ;))

Ne trezim dimineata cu dureri de oase si cu mare lene. pe la 6:30. Dupa ce motaim un pic prin cort si fac 2-3 poze, mergem sa mancam si sa bem un ceai. Omleta. Buna. La cabana asta din creierii muntilor mancarea e mult mai buna decat la cabanele de mai jos. Parca bucataresele isi dau silinta mai mult. Si sunt si mai dragute cu clientii. Multumesc intotdeauna si vorbesc frumos si nu se uita urat pe nimeni si au rabdare. Zicem ca ar fi bine sa impachetam. Mergem la cort. E frig. Ne e cam lene. Inca. ;)) Hai sa mai stam un pic in cabana ca oricum e cortul ud. :D Tot e in ceata. In valuri. Acum se lumina, acum se intuneca. Ne gandim sa plecam cand se risipeste, dar ne dam seama ca asa putem sta acolo pana maine.

Mergem sa strangem cortul. Si il strangem destul de repede. Impartim bagajul, bem o ciocolata calda si pornim pe traseul de vara spre Babele, tot pe banda galbena. La inceput poteca e pe grohotis. Pe acolo tre` sa fii mai atent sa nu aluneci. Dar in rest e floare la ureche. Uitasem cat de usor e traseul asta. Nici o panta prea mare. Aproape drum drept. :D Dar privelistea este incredibila. Inca mai e ceata pe Valea Cerbului si in rest peste tot sunt nori. Aproape ca te astepti sa vezi ingerasi zburand din nor in nor. :) Acum putem vedea clar potecile din vale si serpentinele pe care am urcat. "De acolo am venit noi!!!" :) Poze, poze, multe poze cu peisajul. Nu prea multe ca nu mai avem baterie. :P Formatiunile stancoase la baza carora e poteca sunt impresionante.

Se vede Padina!!! :D De aici de pe poteca putem vedea cabana la care am stat ultima data...si Padina si cabanele de pe langa ea. Mi se pare ca daca ma uit atent vad si semnul din intersectie pe care e desenata o harta. :)) Se vede chiar si lacul Bolboci. :) Ne intalnim si cu un catel. :D Si cu alti multi oameni care urca sau coboara. Norii inca sunt sub noi. Ceata nu e pe partea asta a muntelui.

Ajungem la Babele. Aici e ceata pe partea dinspre Busteni. Hotaram sa nu mai urcam pana la Sfinx. Mergem direct la telecabina. Ne luam bilete. E ora 11:37. (Deci am facut doar vreo ora jumate` de la Omu :-O.) Si asteptam. Vedem cum iese din ceata. Ne "incabinam" si intram si noi in ceata odata cu ea. Nu se vede nimic prin geam. :D Dar cu cat pierdem din inaltime ceata se rarefiaza, pana dispare. Odata cu disparitia ei apar Jepii Mici. Suntem uluiti de panta. Sunt foarte abrupti. Mie mi-ar fi placut sa-i coboram. Dar nici in telecabina nu e rau. :)) Data viitoare.

In Busteni ne oprim sa mancam ceva. Nu prea stam pe ganduri. Intram in Casa Ancutei. Eu imi iau ceva ce voiam sa incerc de mult: ciorba de fasole in bol de paine. :D Foarte tare, frate!!! Piratul isi ia ceva carne cu cartofi prajiti ("standard" :P ). :D Am gustat si eu un cartof. Era bun. :D
Mergem in gara si luam bilete la primul tren spre Bucuresti, un rapid. Pleaca la 15:01 si ajunge la 16:52. Era ora 14:15...asa ca mai motaim un pic prin gara.Incet, incet gara se umple. Vine trenul. Dupa ce ne urcam si ne asezam ne dam seama ca "FARA LOC REZERVAT" inseamna "stati pe jos/scari/rucsac"...
Ajungem in Bucuresti...iesim din gara la fix...105!!!

Si acum chestii materiale. :P
Ca echipament am avut ghetele care s-au dezlipit in drum spre Padina. Dezlipite. ;)) Acelasi vechi rucsac, doua pulovere groase, doua tricouri si un maiou, doua perechi de pantaloni lungi, o pereche de pantaloni scurti si una de colanti. Si multe perechi de sosete. :D Am avut si niste adidasi ca sa stau in ei la cabana si in caz ca raman fara talpa la ghete. Dar asta nu s-a intamplat. :D Mereu am cu mine jampierii mei rosi din bumbac, pe care ii port la maini cand sunt in tricou si e ba frig, ba cald si noaptea la picioare. Am mai avut o pelerina de ploaie imprumutata pe care am folosit-o mai mult pe post de wind-stoper. Foarte utila. ;) Am avut si manusi pe care le-am folosit un timp pentru ca era foarte frig si parazapezi pe care nu le-am folosit. Sac de dormit si izopren, bineinteles. Si ca de obicei am carat dupa mine tot felul de chestii, inclusiv caietul de cantece, ulei de masline si capsatorul. :D
In comparatie, Piratul a avut si el bocanci, sac, izopren, rucsac, frontala, parazapezi, doua tricouri, o pereche de pantaloni, o geaca si doua perechi de sosete de schimb. Incluzand hainele de pe el. Si atat. :|
Am avut si un cort de 4 persoane. Vilutza cu pridvor. :)) Pe asta l-am impartit si l-am carat o parte intr-un rucsac, o parte in altul.
Apa am avut 5 litri, care ne-au ajuns amandoua zilele. In drum spre Omu sunt vreo 3 izvoare de unde se poate lua apa.
Mancare am avut de acasa. Senvisuri (piept de pui la gratar, ardei, cascaval si paine). Dar bineinteles ca nu ne-am putut abtine. Asa ca ce am mai mancat prin alte parti ne-a costat:
La Omu
ciorba taraneasca 8
pulpa de porc cu piure 15
omleta 3.5
ceai 3
vin fiert 5
ciocolata calda 4
La Casa Ancutei
ciorba de fasole in bol de paine 8.5
piept de pui la gratar 9.5 "da cam mica portia pentru cat costa.." zice Piratul. :D
cartofi prajiti 5
Bilete tren
Bucuresti Nord - Busteni (personal) 12.8 intreg, 6.4 redus
Busteni - Bucuresti Nord (rapid) 31.5 intreg, 15.75 redus
Telecabina Babele - Busteni 23.5
Preturile sunt in lei/portie (persoana).
Harta 12.5 lei
Inainte sa plecam la drum am consultat buletinul meteo. Si bine am facut, pentru ca nu ne-a luat vremea prin surprindere.

Sa ne vedem cu bine si la anul, Omule! :)

Sinaia - Padina - Bran

2008-06-23T08:10:00.000-07:00

21 iunie 2008, ma trezesc la 4, fac senvisurile, pun multa mancare la pisica, mancam niste cereale ;)) si plecam la 5:10 de acasa. Ajungem in Gara de Nord cu 10-15 minute inainte sa plece trenul (6:16), luam bilete si chiar gasim si cate un loc in personalul spre Sinaia. Langa alti montaniarzi. :D

Karma - Altii mama nu mai face
Asculta mai multe audio Muzica »

Ajungem in Sinaia. Aveam un Navigator si harta cu descrierea traseului. Pentru data viitoare o sa tin minte sa nu folosesc simultan aceste doua mijloace de orientare. Navigatorul arata un traseu pe care probabil il considera el mai scurt, in descriere erau mentionate alte strazi. Si uite asa ne-am facut draci prin Sinaia, unde ne-au latrat niste caini vagabonzi (de care mie imi e frica) si mi-am blestemat zilele pe o strada nenorocita care se numeste "Aosta". Aceasta strada (care este in panta) arata mai rau ca o poteca din stancariile de la peste 2000m, doar ca e mai lata.

Albatros Galati - Doi nebuni
Asculta mai multe audio Muzica »

In fine...gasim drumul spre Cota 1400, taiem serpentinele...eram cam panicata, plina de draci si deja obosisem. Poate pentru ca am dormit doar 4 ore cu o seara inainte. Am ajuns la ultima serpentina si vedem un minunat semn "Atentie! Zona frecventata de ursi." :| Asa ca am ales sa nu mai taiem serpentina prin padure ci sa mergem pe sosea. La un moment dat opreste o masina si soferul ne spune ca mai inainte e un urs :|. Si inca una...si inca una...toate masinile care treceau pe langa noi faceau asta. Noi ne tot gandeam ce sa facem...inaintam sau ne intoarcem? (asta in timp ce inaintam :)) ) Pana cand opresc unii si ne spun "Vedeti ca dupa curba asta e un urs!"...adica la cativa metri de noi :)) oke...ne intoarcem. Si cum ne intorceam noi asa agale opreste o masina din celalalt sens: "Vedeti ca mai in spate sunt doi ursi!" :| :| oke...deci ursi in fata, urs in spate...si acum? I-am rugat pe cei doi sa ne ia si pe noi pana la Cota 1400 :D si au fost foarte draguti si ne-au luat si au oprit si langa urs sa ii facem poze. Ursul statea cuminte si manca ce ii aruncasera idiotii care trecusera inaintea noastra.

Cota 1400...e pentru cocalari. Am intrat intr-un restaurant. In afara de faptul ca ne-au intampinat cu manele, preturile erau si ele tot pentru "domnii" care arunca cu bani la lautari. Am iesit. Pentru ca ne era frica de ursi, ne pierise chefu` de urcat si eram curioasa cum e, am hotarat sa luam telecabina :D. De la 1400 pana la 2000 costa 13 lei de persoana. Si a meritat...nu neaparat pentru privelistea minunata, pentru ca deplasarea a fost destul de scurta, dar de acolo de sus am vazut de ce drum ne-a scapat :P.

La 2000 era vant si mai frig. In acelasi loc cu telecabina este si un restaurant/bar. E foarte placuta atmosfera: muzica populara romaneasca, personal dragut si binedispus, mancare la preturi acceptabile. Noi am luat cate o portie de scrumbie cu mamaligutza (13 RON). :D A fost foarte gustoasa.
Cabana Miorita este in apropierea telecabinei. Din pacate oamenii care lucreaza acolo nu prea stiu sa atraga clientii. Cabana era pustie si din interior se auzea o muzica nici buna, nici proasta, dar cu siguranta la volum deranjant, o totala lipsa de armonie cu zona. Am ocolit-o si am mers in jos de-a lungul stalpilor de telescaun, in cautarea marcajului nostru, dunga rosie. Jos am dat de niste caini care n-au fost rai cu noi si ne-au lasat sa ne continuam drumul pe langa un parau si apoi in sus pe Valea Izvorului. :D Partea asta de traseu e usoara si e foarte placut sa auzi doar susurul apei si sa nu vezi (aproape) nici urma de om...

Am traversat Muntele Laptici prin Saua Laptici, apoi am intrat pe un drum forestier pe care l-am urmat pana la Padina. Nu mai fusesem aici si ne asteptam sa fie o cabana ca oricare alta, intr-o zona linistita. De fapt in zona aia e un complex de cabane, unde se poate ajunge cu masina. Muzica din masini se auzea dinainte sa iesim din padure. In afara de Padina mai era acolo o vila, inca vreo 2-3 cabane mai mult sau mai putin in constructie si complexul Diana.

La Padina nu mai aveau locuri. :| Ca sa gasesti loc acolo se pare ca trebuie sa iti faci rezervare. Am intrat in panica. Mai aveam maxim 3 ore de lumina si 60 de lei. Am intrebat la una din cabane cat costa o camera pentru o seara...100 ron. :| Deja ne gandeam sa mergem pana la Bolboci pe drumul forestier de pe langa lac. Dar nu aveam frontala sau lanterna. In momentul ala ne parea foarte rau ca n-am luat cortul. Am zis totusi sa incercam si la o alta cabana. Din fericire acolo mai aveau locuri si am platit doar 20 RON de fiecare. Am dormit in paturi suprapuse si am fost colegi de camera cu o familie :D, dar totul era foarte curat, inclusiv baia. Mai aveam 2 senvisuri si materie prima :P pentru inca 4 si vreo 20 RON. Am hotarat sa mancam ceva cald in seara aia si sa dormim bine si sa lasam senvisurile pentru traseul de a doua zi. Nu serveau la bucataria cabanei noastre, asa ca am mers la Padina sa luam cina :D. Preturi rezonabile. Piept de pui cu piure de cartofi- 8 RON, salata de castraveti murati- 1.5 RON si Capy(0.5)- 3.5 RON. Pe la 20:30 - 21:00 ne-am culcat. Am dormit foarte bine.
Duminica, la ora 5:30 cand ne-am trezit eram fresh. :D Am mancat cate un senvis in bucataria goala de la parterul cabanei in care am dormit, am facut alte cateva pentru drum, am umplut sticlele cu apa si am plecat spre Bran (prin Simon), pe dunga rosie. A fost foarte bine ca partea cea mai grea a traseului, urcusul, a fost la inceput, cand aveam forte noi :D.

Urcarea pe Muntii Colti a fost placuta, am trecut si pe langa niste stane. Am ajuns din nou prin stancarie, aproape de 2000 m si am facut o oprire si la Refugiul Saua Strunga, unde am vazut capre negre pe formatiunile stancoase din apropiere. Era cam vant pe acolo.

Dupa ce am trecut de Saua Strunga am intrat in padurile Muntelui Grohotisu, am trecut prin Poiana Gutanu si apoi din nou prin padure pe Muntele Plesa. Inainte de padure ne-am dat seama ca am pierdut harta :)).

carmen ciocolata-PADURE NEBUNA
Asculta mai multe audio Muzica »

Mi-au placut in mod deosebit padurile de pe acest traseu...poate si pentru ca a fost prima data cand am putut observa si analiza tot ce era in jurul meu. Unele paduri sunt plictisitoare, nu a fost cazul acum. Din cand in cand mai dadeam de cate un luminis. Fauna si Vegetatia sunt foarte diverse in aceste paduri. Cel mai mult mi-au placut ciupercutele in forma de umbreluta, florile foarte viu colorate si furnicile (uriase fata de cele de la ses).

In ultima parte a traseului padurea arata...ciudat. Daca priveai numai inainte era infricosatoare pentru ca desi e iunie, nu se vedea nici o frunza...parea uscata, moarta. Dar daca te uitai in sus observai coronamentul viu si cat se poate de verde :D. Motivul: copacii erau foarte inalti si pana la nivelul nostru ajungea destul de putina lumina, prea putina pentru dezvoltarea frunzelor. A fost prima data cand am vazut cum cresc brazii :D. Toti aveau varfurile ramurilor de un verde crud si moi la atingere. Umiditatea era destul de ridicata aici si astea se simtea, in aer si in sol.

Am iesit din padure pe langa Valea lui Lamba si am intrat in satul Simon. Si de aici mergem si mergem...pe strada principala a satului pana la capat, adica vreo ora :P ...am vazut multe case foarte dragute pe aici.

La intrarea in Bran aveam picioarele praf si bocancii dezlipiti :)).
Am zis ca o sa mai mergem o data pe acolo ca prea a fost frumos, dar o sa ne intoarcem pe un traseu putin diferit, mai greu probabil, mai la inaltime. Si poate mai la cort :D.

Dor de munti
Asculta mai multe audio Muzica »

Am cheltuit destul de putini bani pe acest traseu. Biletele de tren dus Bucuresti-Sinaia costa 12.8 lei la pret intreg si 6.4 lei pentru studenti si elevi. Cazarea ne-a costat 40 de lei. La capitolul alimentatie, ne-am bazat mai mult pe ce am luat de acasa, senvisuri (cu muschi, telemea de vaca, ardei si chifle, sunt gustoase, au tot ce trebuie si rezista pana la 3 zile) si multe dulciuri (biscuiti, ciocolata). In Sinaia am uitat sa cumparam apa. Mare greseala :)). Sa nu plecati niciodata fara apa!!! Din fericire pe acest traseu sunt cateva cabane si stane si destule izvoare, deci nu a trebuit sa caram prea multe sticle. Cu 4 sticle de 0.5 l ne-a fost oke. Ca echipament eu n-am avut mare lucru. Un rucsac vechi si cam vai de el (da` e bun si asta :D ), o pereche de...ghete mai mult decat bocanci (dar mai bune decat niste adidasi :D), tricouri de bumbac, colanti de bumbac, pantaloni scurti si multe perechi de sosete de bumbac :D. Piratul a fost ceva mai bine echipat :P. Am prins vreme foarte frumoasa, asa ca nu am avut nevoie de pelerine (nici nu aveam :)) ). Pentru informatii legate de vreme, trasee, cazari si alte chestii despre munte consultati carpati.org . ;)

Cele mai multe fotografii nu sunt modificate, iar pentru a mai adauga putin contrast sau luminozitate am folosit Microsoft Photo Editor. Inramarea am facut-o in Paint :)). Asta e tot ce poate rajnita mea momentan...

Daca stii numele florilor, ciupercutelor sau insectelor din imagini (stiintifice sau populare) sau daca ai de spus ceva in completare (critici, sugestii, whatever), nu te sfii! :))

Cursuri de parasutism GRATUITE!

2008-06-02T01:19:00.000-07:00

OCS - Sport X-trem
Asculta mai multe audio Muzica »

De ziua copilului, sarbatorita anul asta pe 31 mai, am fost o fuga pana in localitatea Clinceni, la Aeroclubul teritorial "Aurel Vlaicu" Bucuresti. Aici am aflat ca la Aeroclub cursurile de parasutism sunt gratuite pentru tinerii care au sub 23 de ani. (Nu 21, nu 22, nu 24, cum am vazut pe alte saituri.)

Pentru confirmare, am sunat la Aeroclub si am vorbit cu doamna comandant. Am aflat urmatoarele:

- varsta limita pentru cursurile gratuite este de 23 de ani;

- inscrierile se fac intre 5-15 ianuarie; se pot face inscrieri si in afara acestei perioade, dar contra-cost;

- pentru cursul gratuit se plateste o cotizatie de 10 euro si se face un control medical care costa 75 RON; (suna cam aiurea, dar asa e :P )

- m-a intrebat ce sporturi am practicat, daca pot sa fac tractiuni :| deci se ia in calcul conditia fizica.

Am citit undeva ca la inscriere, se dau o serie de probe de rezistenta (1.000 m baieti, 800 m fete), viteza pe 100 m, tractiuni la bara, flotari si saritura de pe loc. La finalul cursurilor, pentru obtinerea licentei de zbor, cursantii trebuie sa aiba la activ 25 de lansari din avion, 10 automate (cu cordonul legat de cadrul central al avionului) si 15 la liber (deschiderea proprie a parasutei). Odata ce ai obtinut licenta de zbor, poti sari mai departe la orice aeroclub particular.

Pe forumuri parerile sunt impartite. Cica la Aeroclub echipamentele sunt cam putine si cam vechi si te pun la munca :)) . Dar se astepta cineva sa fie altfel intr-o o institutie de stat? La cluburile particulare echipamentul e mai modern, dar si preturile sunt pe masura ;)

Am mai cautat informatii pe net si am aflat ca te poti inscrie la oricare din subunitatile Aeroclubului Roman din marile orase din Romania: Bucuresti, Arad, Oradea, Iasi, Brasov, Cluj, Satu-Mare, Ploiesti, Suceava, Tirgu-Mures, Craiova, Baia Mare, Deva, Sibiu si Pitesti.

Pentru inscriere la cursurile de parasutism, ai nevoie de urmatoarele acte:

- cerere de inscriere;

- cerere legitimare;

- copie buletin;

- fisa de examinare medicala tip AR (numai la medici de specialitate) - aceasta se poate face la Institutul Medical Aerospatial, in cadrul Spitalului Militar;

- consimtamant legalizat (pt pers sub 18 ani);

- copie chitanta(taxa legitimare); Taxa de legitimare (echivalentul a 10euro) trebuie platita inainte.

- 4 fotografii 3/4.

Aeroclubul Roman
Contact: Bd. Lascar Catargiu nr. 54, sector 1 , Tel. 312.36.19; Fax 312.36.19;
www.airclub.rdsnet.ro; airclub@airclub.rdsnet.ro
Orar: L-J: 8-16:30; V: 8-14

Aeroclubul teritorial `Aurel Vlaicu` Bucuresti
Contact: Soseaua Alexandriei nr.16, Aerodrom `Aurel Vlaicu` , Tel.Fax 423.03.63;
Aeroclubul `Aurel Vlaicu` functioneaza pe aerodromul Clinceni, la kilometrul 16, pe soseaua Bucuresti - Alexandria, doi kilometri pe drumul lateral dreapta, inainte de comuna Cornetu.
Inscrierile se fac la sediul central al Aeroclubului Romaniei, in str. Lascar Catargiu nr. 52.
www.clinceni.as.ro
Orar: Mi-D: 7-15

Pe-un picior de plai/ Pe-o gura de rai

2008-05-12T03:29:00.000-07:00

Nu, nu e vorba de trei ciobanei in povestea asta. Stiam ca dupa Buzau urmeaza Focsani si ca o sa avem conditii de cazare similare sau mai proaste. Deci ne faceam griji intr-o anumita masura. Pe drum am aflat ca de fapt nu o sa stam in Focsani, ci undeva in propiere (?) la o cabana. Ne-am zis ca asta e o veste buna. E mult mai marfa sa nu ai conditii intr-o cabana decat sa nu ai conditii intr-un camin de elevi. Eram cat de cat obisnuite cu dormitul in cabane. :D
Asa ca trecem de Focsani...si de Bolotesti...intram pe serpentine...trecem si de Vidra... Peisajele erau foarte frumoase...si la 7 minute de Tulnici facem dreapta. In padure. Si ne oprim intr-un complex de cabanutze pe nume Galaciuc. :D Iubitorii de munte sunt foarte entuziasmati. Pantofarii sunt botosi...nici aici nu e jacuzzi. Exagerez eu, bineinteles. (Oare?) Fiecare cabana are un nume. Noi ne-am cazat la Haiducul. Si baietii veseli la fel...dammit! Macar avem camera noastra si avem la dispozitie doua paturi de o persoana si unul dublu, pentru ca celelalte doua fete care stateau cu noi in camera s-au tirat de teama ca n-or sa doarma din pricina baietilor veseli. \:D/
Dupa ce am despachetat (adica mi-am aruncat pungile cu haine, mancare si chestii langa pat) am plecat pe traseu. A fost frumos si interesant, mai ales ca am avut un ghid foarte bun. Era totul verde si curat in jur. La intoarcere ne-am plimbat prin complex sa vedem ce ne ofera. In afara de cabanele din lemn cu paturi foarte confortabile si sobe, unde fiecare trebuia sa isi faca focul, aveam bai! Pentru fete si pentru baieti! Cu multe toalete si chiuvete (de diverse marimi, deoarece candva a fost o tabara pentru copii acolo)! Bun. Am descoperit apoi leaganele, balansoarele si un teren de fotbal. \:D/ De dusuri nici aici n-am avut noroc. Cladirea cu pricina era in renovare. Totusi ne-au lasat sa facem dus...cu apa rece sau fiarta in prima seara, din cate am auzit.
Ca obiectiv turistic merita mentionata Valea Tisitei. E un traseu relativ scurt, foarte interesant, mai ales din punct de vedere geografic si geologic. Pe poteci mai late sau foarte inguste, pe poduri de piatra sau de lemn sau chiar pe scari de lemn, traseul duce la un vechi tunel, in care ajungi sarind raul pe pietre :D, dar prin care nu poti trece pentru ca inauntrul lui e apa destul de mare. Un alt obiectiv turistic din zona e Cascada Putnei, o cascada in trepte, la care din pacate nu am zabovit prea mult ca ploua si oricum eram racita si nu aveam la mine decat paracetamol!
Asa ca aceste ultime zile au fost mult mai frumoase decat ne asteptam noi. In parte pentru ca am fost intr-un loc splendid. Si pentru ca in ultima seara am reusit sa facem focul!!! :)) Pe de alta parte pentru ca baietii veseli nu au fost asa nesimtiti si in prima seara au facut foc de tabara si ne-au lasat sa dormim. In a doua seara noi eram prea obosite sa ii mai auzim si eu prea obositi sa dea "tot ce au mai bun". Iar in ultima seara eram toti praf. :))
In ultima seara am vorbit si cu un nene foarte de treaba care cica lucreaza acolo doar din placere, fara sa ia nici un ban. Ne-a spus ca putem veni oricand pentru ca nu mai e tabara de copii. Se poate merge si cu cortul, iar cazarea costa in jur de 25 de lei de persoana pe noapte. Daca ai mijloc de transport propriu e perfect, altfel e cam aiurea, in afara de cazul in care iti place foarte mult sa mergi foarte mult pe jos. :P
Nu uita acasa sacul de dormit, gratarul si bunul simt! ;)

Insula de rock din marea de manele

2008-05-11T11:44:00.000-07:00

Prima zi in Buzau. Ne intoarcem noi din plimbarea prin noroi dintr-un sat din apropiere (care mi-a placut, pentru ca spre deosebire de gagicii si gagicile in adidasi nike, balerini & co, eram cat de cat echipata si mi-am permis sa merg sau chiar sa alerg in nesimtire :D)...dupa cum ziceam, ne intoarcem la civilizatie (?) si primul nostru gand comun: sa gasim o bodega fara manele.
Eram cazate la un camin din liceul sportiv din micro 14, un cartier rau famat, ceea ce s-a si dovedit o zi mai tarziu cand o colega a noastra a luat bataie pentru ca a injurat un tigan care i-a pus mana pe fund. Era o singura baie cu dusuri pentru toti...150 de oameni, iar toaletele de la fiecare etaj erau cel putin infecte :| (Noi am fost doar in trecere, dar ma intreb cum or rezista elevii care LOCUIESC acolo...).
Asa ca dupa ce NU am facut dus si ne-am schimbat in haine de strada, am chemat un taxi :-> ca aici ne permiteam :)) ne-a costat 4 lei pana in centru, i-am lasat 5 :-> Ne lasa langa parcul Crang. Am zis sa ne plimbam un pic prin parc...avem timp sa gasim o bodega toata noaptea; dragutz parcul si curat. Ne plictisim de parc si plecam in cautarea bodegii. Sunam un prieten din Buzau sa ne conduca spre lumina...intuneric total. Ne conduce spre un loc inchis de ceva vreme se pare. Nu prea asculta buzoienii rock, hah? Nu-i nimic, nu ne lasam noi asa usor. Luam la pas strazile din centru...si mergem, si mergem...2 ore. Intrebam pe cineva daca stie un bar unde se asculta rock...se uita chioras la noi si zice ca nu. Mai intrebam pe cineva...hmmm...parca, parca...intelegem noi ca se numeste "Felinarii". Si ne indruma pe strada Trandafirilor pana in capat...pana mea. Ne plimbam de ni se acreste. Cu pungile (cu dulciuri si servetele umede) in maini :)) Ne intoarcem la camin. A doua seara macar aveam un indiciu.
Chemam un taxi si intrebam taximetristul daca stie unde e barul "Felinarii sau asa ceva". Bineinteles ca stie :D E pe Balcescu. Il gasim undeva pe strada din fatza parcului (!), pe stanga, pitit dupa copaci si eclipsat de o cladire luminoasa. Erau doua mese cu umbrele afara. Inauntru se auzea ceva rock`n`roll \:D/ La bar o duduie. :-? In dreapta barului, la o masa, mai multi "domni" jucau remii (nu stiu cum se scrie :)), discutau si adaptau versurile englezesti la vocabularul lor romanesc, foarte vast bineinteles... In fine, nu a mai contat. Luam cate o bere si mergem la etaj, unde erau vreo 5 mese, dar mai putini tipi dubiosi. Nu prea se aude muzica. Ma duc la doamna de la bar sa o rog sa dea mai tare si sus... " Nu se poate. Muzica e de la radio." :| Ooooke...ne continuam berile...motiv pentru care avem ocazia sa profitam si de toaleta pentru femei (!) mult mai curata decat la camin si cu hartie igienica in dotare! La un moment dat urca la noi un tip care ne roaga frumos de tot sa il lasam sa stea cu noi la masa...
Tipu`: Nu va deranjez. Nici macar nu vorbesc. Vreau doar sa stau cu voi la masa!
Noi (in cor, pe rand): :| /:) A...avem o discutie intre fete...nu se poate...Abia am ajuns in oras...bla, bla, bla!
Tipu`: Dar de unde sunteti?
Noi: Din Bucuresti...
Tipu`: A...bine, pa!
Noi (dupa ce a plecat tipu): =))
Mai vin unii la etaj, trei tipi si o tipa.
Deodata se schimba ceva!!! Se aude muzica si la etaj...rock! Un cover rock... :-? Eu deja bausem juma` de bere si ma simteam in A. :)) Eram doar noi trei, fara nici un baiat. Asa ca am plecat inainte sa se mai ia cineva de noi. La plecare am facut poze etajului si unui desen de pe perete, care mi s-a parut interesant. Un tip de la masa mi-a cerut sa ii arat poza. I-am zis ca o vede pe net. M-a injurat. :-??
Pana mea...