OMU

Karma In munte e casa mea
Asculta mai multe audio Muzica

Plec pe munte. Si vreau macar un om sa mearga cu mine.

Plecare 15 august
Sosire 16-17 august (vedem :P)

Plecam cu personalul de 6 si ceva din Gara de Nord

Traseu de dus: Busteni - Poiana Izvoarelor - Malaiesti - Omu

Traseu de intors: Valea Cerbului

O sa mergem pe exact acelasi traseu ca ei. :D

Echipament obligatoriu:
1. Bun simt
2. Bocanci, rucsac, geaca/pelerina, lanterna/frontala...stuff like that...stii tu...daca nu stii...sorry. :P

!!! Este foarte probabil sa ploua.
!!! Eu vreau sa dorm in cort.

Nu vreau nici sa nu ajung la destinatie, dar nici sa alerg pana acolo...got it? :P

Oricine indeplineste cerintele e binevenit...daca nu ne-am cunoscut pana acum insa, e de bun simt sa iesim la o bere inainte. Tu faci cinste. :))

Sinaia - Cota 2000 - Bolboci - Pestera - Babele - Busteni - pfff

13-14 iunie 2009

Drumetia din aceste zile a fost una deosebita. In primul rand pentru ca nu am mai fost singuri. Apoi pentru ca a fost prima data cand lucrurile n-au mers deloc conform planului, si oarecum impotriva noastra. Si in ultimul rand, pentru ca abia de data asta putem spune ca ne-a fost pusa la incercare rezistenta.

Cei patru drumeti de la stanga la dreapta: Piratul, Gem DeDude, alinush si copil

Sambata dimineata, pe la 4:40, Piratul e la mine. Impartim cortul. :P La 5 plecam spre statie...unde aflam ca 71 nu mai merge la gara. 105 nu are chef sa vina asa ca luam un taxi.

Ajunsi la gara, luam bilete si ne intalnim la linia 6 cu alinush si cu copil, care sunt deja in personal si au ocupat locuri. :D Spre uimirea noastra, personalul nu e unul obisnuit, ci un tren din ala nou. La 6:13 plecam spre Sinaia.

COSTICA DAVID-DAR NU-S NORMALI
Asculta mai multe audio Muzica

In cele cateva ore de drum (a avut o intarziere de vreo 30 minute) am dus dorul personalelor vechi, care parca erau mai spatioase si mai confortabile. Plus ca in astea noi nu au loc rucsacurile mari in spatiile alea pentru bagaje si trebuie sa le bagi sub scaune.

Insecta din tren

Ajunsi in Sinaia, eu si Piratul mergem sa luam niste leucoplast si ciocolata. Senvisuri de drum am luat din Bucuresti. Ne reintalnim cu alinush si copil si mergem spre telecabina de unde ar trebui sa luam maxi-taxi spre 1400. Nu urcam, pentru ca am mai fost pe traseu si e cam plictisitor. Nu e nimic interesant de vazut pana la 1400, poate cu exceptia ursilor, si gandul asta nu ne incanta. :P Cum nu e urma de maxi-taxi, luam un taxi. Domnul taximetrist face un pic pe ghidul si ne arata varful Furnica si ne spune ceva despre vegetatie. De asemenea, ne spune si cate ceva despre ursii din zona, care s-au inmultit peste masura si s-au cam domesticit. Pentru ca vanatoarea e prea scumpa si oamenii au renuntat la acest sport. Si pradatori naturali n-are.
Nu trece mult si pe dreapta apare o ursoaica insotita de un pui, chiar langa semnul de avertizare. Acum aflam, tot de la domnul taximetrist, ca pana de curand avea doi, dar unul a fost calcat de o masina.

Ne lasa la 1400 si ne ureaza toate cele, iar noi nu zabovim prea mult pe acolo si pornim spre 2000 pe dunga rosie.

Super Funicaaaaaaaa :P

Deasupra noastra cerul e innorat, dar fara sa dea semne ca ar vrea sa ploua. La orizont, insa, e senin si se vede pana departe...foarte departe. :)

Acolo jos e orasul Sinaia

Urcusul n-a fost usor...imi amintesc cat de bine imi parea de fiecare data cand urcam cu telecabina si ma uitam in jos si vedeam de ce am scapat. :P Cand in sfarsit vad cabana Miorita simt ca nu mai pot sa urc nici un metru in plus. Pf...sedentarismul asta... Ii intreb pe ceilalti daca sunt de acord sa facem popas la Miorita. Nu par a avea nimic impotriva, asa ca intru in cabana si imi trag sufletul nitel. Piratul vine dupa mine si ma ia afara. El vrea sa mancam la 2000...unde anul trecut am mancat scrumbia aia buna. :P M-am mai linistit un pic...si pana la 2000 mai e de urcat FOARTE putin, asa ca sunt de acord. Cand iesim din cabana...incepe sa ninga! Nu ne vine sa credem...nu sunt chiar niste fulgi...sunt mai mult niste boabe, mai mici sau mai maricele, de grindina.

Cand intram in restaurantul de la 2000 vedem ca e in renovare. Mare parte din el e terminata si arata foarte bine. Tot mobilierul e din lemn. In lungul geamurilor (care sunt foarte mari) sunt puse scaune pentru vizitatorii care vor sa admire privelistea. Comandam cate un ceai cu rom pentru fiecare, iar eu si Piratul ne luam pastramaaaaaaa. :D Ceaiul cu rom...e chiar cu ROM. Eu nu l-am putut bea doar cu miere, am mai pus si doua pliculete de zahar.
E prima data cand vad miere la plic. :D

A se observa firma :))

Pastrama de berbecut

Pastrama de miel

Mancarea a fost delicioasa. Popasul asta a durat cam o ora.

E ora 14:00 si suntem pe traseul marcat cu cruce galbena, pe Valcelul Vf. cu Dor. Nu am gasit crucea galbena langa cabana, dar stim de anul trecut (cand am mers la Padina) ca o sa o gasim la baza liniei de telescaun.

Jos gasim trei catei, dintre care doi se luptau pe o soseta.

Pe drum sunt ATAT DE MULTE flori. :D Imi vine sa ma opresc la fiecare sa o fotografiez.

Iar undeva in stanga, Muntele Varfu cu Dor e roz de la atatea flori. E incredibil cate sunt!

Cand cerul se mai insenineaza muntele se vede si mai colorat. Din pacate, nici macar aici nu scapam de semnele clare si rasunatoare ale civilizatiei...

Un cioban si cainele lui

Lacul Bolboci
In spatele lui se pot vedea Plaiul Mircea(s) si Plaiul Tatarului(d)

Inainte sa intram in padure, dam de o poiana rascolita...de mistreti, ne gandim noi. Si daca avem dreptate, sunt multi. Imi aduce aminte de Arseniev, Dersu si peripetiile lor din taiga. :)

Puiut de brad :)

Pe tot traseul am intalnit copaci mari doborati...de vant sau de avalanse...din pacate noi nu ne pricepem asa bine la citit semnele. :P Forta naturii e impresionanta!...

In sfarsit ajungem la lac si facem stanga pe drumul forestier, spre cabana.

Pe la 16 ajungem la cabana. Aici gasim multi oameni. Foarte putini par a fi veniti la fel ca noi, pe jos, pentru linistea si frumusetea muntelui. Sunt si niste familii cu copii mici si draguti. Dar cei mai multi sunt niste pustani de liceu (pitzi si coca tipici) care au venit sa faca bascalie.
Ma surprinde afisul lipit in sala de mese, scris cu pixul, mare si clar: "INTERZIS consumul produselor aduse din afara unitatii". Ma impac cu gandul ca nu e o cabana ca celelalte.

Altfel, camera curata si aerisita, cu lenjerie curata, aproape de baie, imi place. :)) Am renuntat la ideea de cort inca de cand a inceput sa ninga. Speram sa gasim o camera libera si am avut noroc.
Dupa ce m-am schimbat, am comandat cate un ceai. Le dau si tovarasilor nostri un mesaj sa ii anunt ca noi suntem jos. Nu dureaza mult pana apar si ei. Bem cu totii cate un ceai. Am pofta de o ciorba asa ca imi iau una de porc. Alternativa fiind ciorba de burta (nu, nu).
La o masa alaturata, o pitzi imi atrage atentia datorita spatelui ei (si nu numai) gol si chipului ei frumos, bineinteles. Dar ce conteaza ovarele cand exista vopsea de par si tencuiala pentru faţa, right? :D
La masa stabilim traseul de a doua zi si ora de plecare (11:00). Hotaram sa facem un traseu lejer, sa vizitam Pestera Ialomitei si apoi sa luam telecabina. Daca ne simtim in stare, oprim la Babele si urcam la cruce, daca nu, mergem cu telecabina direct in Busteni.

Am terminat de mancat asa ca mergem sa mai respiram putin aer curat (si rece) inainte de culcare. N-am stat prea mult pe afara pentru ca era friiiiiiiig. In camera ma gandesc sa citesc putin inainte sa adorm, dar cum ma pun langa Pirat ma ia somnul. :P

Duminica ma trezesc la 9, imi iau cartea si merg jos sa imi beau ceaiul. Pitzi de aseara era pe hol si vorbea la telefon. Zicea ca e treaza de mult si s-a plictisiiiiiiiiiiit. Merg sa imi comand un ceai cu gem si unt si sa caut un loc la o masa.
Ma asez la o masa de afara. Nu pot sa citesc nici un rand intreg ca pitzi ma tot intrerupe cu vaicarelile ei. Cum dom`le asa ceva? Ce inseamna asta? Ce inseamna meniul asta sarac? Ea ce mananca? Cum adica? Au doar ceai, gem cu unt si trei feluri de omleta??? Incredibil!!!
Apar alinush si copil si isi comanda si ei ceva de mancare. Aflu ca sunt treji de la 6-7. Pe mine nu m-au trezit strumfii care se alergau pe hol dimineata. :P Am mai aflat si ca baietii veseli au vrut sa faca foc de tabara, dar nu au ars lemnele. Asa ca s-au imbatat: "E 12 si eu inca sunt beat!", cica se minuna unul in creierii noptii. Am auzit si eu ceva asa ca prin vis, dar oboseala a fost mai puternica decat sunetele lor.
Vine si Piratul sa pape. Pitzi inca se plange: "Da mai, dar eu credeam ca ne dau geeeeem, nu marmelada asta. Mie nu imi place marmeladaaaa." =)) Il suna pe dirigu`, care trebuia sa ajunga, si ii spune ca e vai de el cand ajunge: "Nici nu stiti ce va asteapta, dom` diriginte...bla, bla, bla" si a zis ceva de o funie, o caramida si lac.
Cand eu imi terminam ceaiul, pitzi manca marmelada. Cand o ajunge acasa cred ca poate spune ca a facut survival trip, nu?

Dupa cum stabilisem, pe la 11 plecam spre Pestera, pe marcajul cruce albastra. Lacul este atat de frumos! Nu am mai vazut niciodata un lac atat de curat in Romania. Si curatenia lui ma uimeste cu atat mai mult cu cat zona este destul de vizitata, drumul fiind accesibil pentru masini.

Ce apa limpede!

In apa era o soparla pe care abia am observat-o :D

Inainte sa ne luam la revedere de la lac, observam pe un perete de langa acesta o cruce albastra, semnul nostru. Ne imaginam ca pe acolo trebuie sa fi trecut vechiul traseu, cand poate lacul ocupa alt spatiu decat astazi...

De aici inainte mergem pe Valea Ialomitei.


In apa limpede a Ialomitei se vad multi pestisori.







La Padina facem un scurt popas.

Daca tot am ajuns pana la Manastirea Pestera Ialomitei, ne oprim sa o vizitam. La intrare, un calugar vinde chestiute bisericesti. Imi aduc aminte de bunica mea, singura pe care o mai am. Ea e foarte bisericoasa si sigur s-ar bucura daca i-as lua o bratara din matanii.
Din afara, manastirea pare la fel ca altele, dar cand treci de poarta te trezesti intr-o grota mare, racoroasa...si lunga. Pentru a ajunge pana in capatul ei trebuie sa treci prin camere, mici sau uriase, unite prin tuneluri stramte.
Daca te hotarasti sa mergi acolo special pentru a o vizita, mergi in timpul saptamanii. In weekend e foarte aglomerat. Noi am dat de multi turisti, dintre care au iesit in evidenta doua grupuri de oameni tare nesuferiti (sunt subiectiva, evident). Primii se plantau pe scari cand oboseau (oprind astfel toata circulatia) si, cand au ajuns la ultima camera luminata, s-au oprit sa fumeze. Al doilea grup era format din niste parinti care tarau dupa ei un copil gras si claustrofob, care bineinteles ca se vaicarea tot timpul si ba urca ba se razgandea. Ideal ar fi sa nu aveti cu voi rucsacuri prea mari, decat daca sunteti asa mici ca mine. :P Unele treceri dintre camere sunt foarte stramte si nu e tocmai locul in care vrei sa ramai blocat: se urca pe scari de lemn si umezeala e foarte ridicata...de pe toti peretii picura apa.

La lacuri

Din pacate, nu am reusit sa ajungem pana la altarul din ultima camera, pentru ca nu mai era lumina. Cand am iesit i-am spus calugarului ca s-a intamplat ceva cu lumina. El a zis ca ei au oprit-o.

De la Pestera plecam foarte incantati de drumul nostru prin stanca, spre telecabina. La telecabina aflam ca nu mai functioneaza de foarte mult timp. :| Eram absolut convinsa ca telecabinele merg...nici macar nu mi-a trecut prin cap sa verific. In momentul asta i-am injurat de toate cele pe cei care sunt vinovati ca nu merg...oricine ar fi ei. (Acum, cand stau la birou, imi dau seama ca a fost vina mea ca nu m-am informat inainte sa plec de acasa. :P) Asta e momentul din care lucrurile nu mai merg conform planului...si momentele astea imi pun mie capac. Sunt complet demoralizata.

Pe cat de optimista sunt de obicei, pe atat de praf sunt acum. Ma simt epuizata...si imi dau seama ca nu e neaparat din cauza efortului...am mers pe munte si mai mult de atat. Dar gandurile astea rele, inclusiv injuraturile la adresa telecabinei, ma obosesc psihic...

Nu avem ce face decat sa urcam la Babele...sa luam de acolo telecabina. Piratul e si el foarte obosit. Bocancii lui ii sunt ficsi si dupa atata mers il dor degetele, asa ca trebuie sa mearga in sandale. Probabil ca si alinush si copil sunt la fel de obositi, dar zau daca lasa sa se vada. Sunt mereu cu mult inaintea noastra...si cu cat pauzele noastre se indesesc, cu atat ei sunt mai inainte. Ma oftic, dar nu pentru ca ei merg inainte, ci pentru ca eu raman in urma. Acum doi ani EU as fi putut sa las lumea in urma...si acum abia imi tarasc picioarele. Ma simt jalnic. Si inca sunt furioasa. In loc sa ma bucur de traseul prelungit, de peisaj, gandurile rele dau navala: nu mai avem ciocolata, mancare nici atat. Mai avem doar un pachet de biscuiti. In caz ca se intampla ceva macar avem cort...si apa. Nu ma consoleaza cu nimiiiiiiiiic! Nu mai am chef nici sa fac poze...totusi, un fluture pe multe floricele roz nu ma poate lasa rece. :P

In timp ce urcam ne tot intalnim cu oameni care coboara...pantofari. Asa ca ne imaginam ca au venit cu telecabina din Busteni. Din cand in cand intrebam cat drum mai e...intrebam si daca merge telecabina. Ei spun ca nu...banuim ca se refera la asta despre care deja stiam. Vreau sa fiu sigura...si cand mai avem foarte putin pana la Babele intreb un tip daca a venit cu telecabina. El spune ca nu...a urcat de la Pestera pe jos si acum se intoarce. Si nici telecabina de la Babele nu merge...pentru ca ultima a plecat la 15:45. :| E 17:30. Imi dau lacrimile...mai mult de furie...nici nu mai stiu impotriva cui...
Mergem inainte spre telecabina. In momentul in care urcusul se termina si incepe poteca lina, parca ma linistesc si eu. Dintr-o data simt ca de ACUM as putea merge oricat...pana oriunde. Ceva parca mi-a luat oboseala cu mana si de durerile de genunchi si de talpi nu-mi mai pasa.
Imi dau seama cat de norocosi suntem ca vremea e atat de buna! Cerul e senin si chiar daca acum cam bate vantul, cu cat o sa coboram mai mult, cu atat o sa il simtim mai putin.
E atat de frumos aici sus...

Voi ce stati acasa
Asculta mai multe audio Muzica

alinush si copil sunt hotarati sa mearga inainte pana in Busteni.
Piratul spune ca nu mai poate sa mearga...are ceva la talpa...din cauza sandalelor care s-au rupt pe interior...si la coborare sigur or sa il doara genunchii rau de tot. Dar nu avem ce sa facem. Pe drum am auzit povesti despre niste baieti care au fost atacati de urs chiar aici cu o seara in urma. Deci excludem dormitul la cort. De cazare la cabana nu mai avem bani. Dar inainte de toate, ar fi stupid sa ne oprim aici...dupa ce am mers toata ziua, sa abandonam drumul acum, la 2-3 ore de oras. In nici un caz! Mergem inainte pe cruce albastra. Pe Jepii Mici.

Busteni, vazut de la inceput de traseu pe Jepi

Nu e nevoie sa incepi traseul ca sa iti dai seama de dificultate...e de ajuns sa privesti in jos. Dar pe cat de greu, pe atat de frumos este!!!

Coboram, coboram, coboram...in serpentine. Pe portiunile cele mai grele, unde rapa e la o greseala distanta, in stanca sunt lanturi. Ajuta-te de ele, dar nu te baza pe ele! Nimic nu e indestructibil.
Sunt in culmea fericirii! :))

Sanziana & Dragos Toma - Omagiul Unui Alpinist
Asculta mai multe audio Muzica

Acolo unde altii au fost rapusi de natura sunt cruci...pentru ca noi, cei ce le calcam pe urme, sa nu uitam unde suntem si sa ne pazim mai bine.

Intr-un loc, traseul e acoperit de zapada tare. Trebuie sa coboram pe langa zapada, pe o stanca verticala...si fara lanturi. Ne aruncam rucsacurile inainte...din fericire, nu e mult de coborat. Ajungem cu bine acolo unde poteca iese de sub zapada.

La un moment dat alinush ma suna sa imi spuna ca e o portiune unde trebuie sa trecem raul pe zapada, chiar daca semnele arata ca trebuie sa mergem in sus. In sus e un traseu care duce pe un varf. Noi trebuie sa trecem pe zapada, dupa care regasim poteca si coboram in continuare. Zapada e tare si sigura.

Cascada Caraiman

Dupa ce trecem de zapada observam un domn mai in varsta care e si el nedumerit de cum merge traseul. Piratul incearca sa ii zica sa vina pe zapada, dar nu il aude din cauza sunetului cascadei. Isi da seama singur pana la urma si ne prinde din urma. Stia bine traseul...e un montaniard veteran si a mai facut traseul asta de multe ori. Acest domn carunt mergea mai bine ca noi si arata foarte in forma si foarte sanatos.

COSTICA DAVID-DAR POATE NU MAI SUNT CUVINTE
Asculta mai multe audio Muzica

Am schimbat vorbe despre drumurile pe care le-am facut, ne-a povestit ce auzise si el despre baietii atacati de urs si alte lucruri. L-a intrebat pe Pirat daca sandalele lui sunt de munte, ca nu mai vazuse modelul ala. :P Si-a dat seama repede ca nu suntem foarte experimentati. Zambea tot timpul si parea ca ii pare bine ca ne-a intalnit. La urmatoarea trecere peste vale s-a oprit sa isi astepte tovarasul de drum. Noi eram presati de ora tarzie asa ca n-am mai facut popas. Nu aveam nici frontala, nici lanterna. Era foarte important sa nu ne prinda intunericul in padure.

Desi intrasem in padure si credeam ca poteca se va domoli, era departe de a fi asa. Din cand in cand chiar urcam si coborarile erau la fel de...provocatoare. :P

Coborare pe marginea rapei

Urcare

Am trecut pe podete si am urcat scari...a fost un traseu cu de toate. :D

In jur de ora 21 am ajuns la marginea orasului, in sfarsit. alinush si copil erau deja de mult in oras si gasisera si cazare, pentru ca tren spre Bucuresti nu mai era.

Noi voiam sa ajungem in paturile noastre, asa ca am chemat ajutoare din Bucuresti. :P
Ne era foame. Piratul a zis ca stie el un loc cu pizza buna in Sinaia, asa ca am plecat spre singurul taxi care se vedea. Tocmai se ocupa cand am ajuns noi la el...erau cei doi veterani tovarasi de drum, care ne depasisera. Ne-am luat la revedere si am asteptat un alt taxi.
Din Sinaia am plecat dupa o pizza buna si un suc de kiwi. :P
La 00:30 eram la mine in camera.

Acum... imi e dor... :)

Dor de munti
Asculta mai multe audio Muzica



Preturi (lei)

Bolboci:
Cazare 60 (camera de doua persoane in cabana mare)
Ciorba burta 7.5
Ciorba porc 6.4
Porc cu garnitura de cartofi prjiti 16
Ceai 1
Unt cu gem 3.6
Paine 0.4

Cota 2000
Ceai cu rom 5
Pastrama 20

Intrare manastire 7

Taxi Sinaia-1400 30