Sinaia - Cota 2000 - Bolboci - Pestera - Babele - Busteni - pfff

13-14 iunie 2009

Drumetia din aceste zile a fost una deosebita. In primul rand pentru ca nu am mai fost singuri. Apoi pentru ca a fost prima data cand lucrurile n-au mers deloc conform planului, si oarecum impotriva noastra. Si in ultimul rand, pentru ca abia de data asta putem spune ca ne-a fost pusa la incercare rezistenta.

Cei patru drumeti de la stanga la dreapta: Piratul, Gem DeDude, alinush si copil

Sambata dimineata, pe la 4:40, Piratul e la mine. Impartim cortul. :P La 5 plecam spre statie...unde aflam ca 71 nu mai merge la gara. 105 nu are chef sa vina asa ca luam un taxi.

Ajunsi la gara, luam bilete si ne intalnim la linia 6 cu alinush si cu copil, care sunt deja in personal si au ocupat locuri. :D Spre uimirea noastra, personalul nu e unul obisnuit, ci un tren din ala nou. La 6:13 plecam spre Sinaia.

COSTICA DAVID-DAR NU-S NORMALI
Asculta mai multe audio Muzica

In cele cateva ore de drum (a avut o intarziere de vreo 30 minute) am dus dorul personalelor vechi, care parca erau mai spatioase si mai confortabile. Plus ca in astea noi nu au loc rucsacurile mari in spatiile alea pentru bagaje si trebuie sa le bagi sub scaune.

Insecta din tren

Ajunsi in Sinaia, eu si Piratul mergem sa luam niste leucoplast si ciocolata. Senvisuri de drum am luat din Bucuresti. Ne reintalnim cu alinush si copil si mergem spre telecabina de unde ar trebui sa luam maxi-taxi spre 1400. Nu urcam, pentru ca am mai fost pe traseu si e cam plictisitor. Nu e nimic interesant de vazut pana la 1400, poate cu exceptia ursilor, si gandul asta nu ne incanta. :P Cum nu e urma de maxi-taxi, luam un taxi. Domnul taximetrist face un pic pe ghidul si ne arata varful Furnica si ne spune ceva despre vegetatie. De asemenea, ne spune si cate ceva despre ursii din zona, care s-au inmultit peste masura si s-au cam domesticit. Pentru ca vanatoarea e prea scumpa si oamenii au renuntat la acest sport. Si pradatori naturali n-are.
Nu trece mult si pe dreapta apare o ursoaica insotita de un pui, chiar langa semnul de avertizare. Acum aflam, tot de la domnul taximetrist, ca pana de curand avea doi, dar unul a fost calcat de o masina.

Ne lasa la 1400 si ne ureaza toate cele, iar noi nu zabovim prea mult pe acolo si pornim spre 2000 pe dunga rosie.

Super Funicaaaaaaaa :P

Deasupra noastra cerul e innorat, dar fara sa dea semne ca ar vrea sa ploua. La orizont, insa, e senin si se vede pana departe...foarte departe. :)

Acolo jos e orasul Sinaia

Urcusul n-a fost usor...imi amintesc cat de bine imi parea de fiecare data cand urcam cu telecabina si ma uitam in jos si vedeam de ce am scapat. :P Cand in sfarsit vad cabana Miorita simt ca nu mai pot sa urc nici un metru in plus. Pf...sedentarismul asta... Ii intreb pe ceilalti daca sunt de acord sa facem popas la Miorita. Nu par a avea nimic impotriva, asa ca intru in cabana si imi trag sufletul nitel. Piratul vine dupa mine si ma ia afara. El vrea sa mancam la 2000...unde anul trecut am mancat scrumbia aia buna. :P M-am mai linistit un pic...si pana la 2000 mai e de urcat FOARTE putin, asa ca sunt de acord. Cand iesim din cabana...incepe sa ninga! Nu ne vine sa credem...nu sunt chiar niste fulgi...sunt mai mult niste boabe, mai mici sau mai maricele, de grindina.

Cand intram in restaurantul de la 2000 vedem ca e in renovare. Mare parte din el e terminata si arata foarte bine. Tot mobilierul e din lemn. In lungul geamurilor (care sunt foarte mari) sunt puse scaune pentru vizitatorii care vor sa admire privelistea. Comandam cate un ceai cu rom pentru fiecare, iar eu si Piratul ne luam pastramaaaaaaa. :D Ceaiul cu rom...e chiar cu ROM. Eu nu l-am putut bea doar cu miere, am mai pus si doua pliculete de zahar.
E prima data cand vad miere la plic. :D

A se observa firma :))

Pastrama de berbecut

Pastrama de miel

Mancarea a fost delicioasa. Popasul asta a durat cam o ora.

E ora 14:00 si suntem pe traseul marcat cu cruce galbena, pe Valcelul Vf. cu Dor. Nu am gasit crucea galbena langa cabana, dar stim de anul trecut (cand am mers la Padina) ca o sa o gasim la baza liniei de telescaun.

Jos gasim trei catei, dintre care doi se luptau pe o soseta.

Pe drum sunt ATAT DE MULTE flori. :D Imi vine sa ma opresc la fiecare sa o fotografiez.

Iar undeva in stanga, Muntele Varfu cu Dor e roz de la atatea flori. E incredibil cate sunt!

Cand cerul se mai insenineaza muntele se vede si mai colorat. Din pacate, nici macar aici nu scapam de semnele clare si rasunatoare ale civilizatiei...

Un cioban si cainele lui

Lacul Bolboci
In spatele lui se pot vedea Plaiul Mircea(s) si Plaiul Tatarului(d)

Inainte sa intram in padure, dam de o poiana rascolita...de mistreti, ne gandim noi. Si daca avem dreptate, sunt multi. Imi aduce aminte de Arseniev, Dersu si peripetiile lor din taiga. :)

Puiut de brad :)

Pe tot traseul am intalnit copaci mari doborati...de vant sau de avalanse...din pacate noi nu ne pricepem asa bine la citit semnele. :P Forta naturii e impresionanta!...

In sfarsit ajungem la lac si facem stanga pe drumul forestier, spre cabana.

Pe la 16 ajungem la cabana. Aici gasim multi oameni. Foarte putini par a fi veniti la fel ca noi, pe jos, pentru linistea si frumusetea muntelui. Sunt si niste familii cu copii mici si draguti. Dar cei mai multi sunt niste pustani de liceu (pitzi si coca tipici) care au venit sa faca bascalie.
Ma surprinde afisul lipit in sala de mese, scris cu pixul, mare si clar: "INTERZIS consumul produselor aduse din afara unitatii". Ma impac cu gandul ca nu e o cabana ca celelalte.

Altfel, camera curata si aerisita, cu lenjerie curata, aproape de baie, imi place. :)) Am renuntat la ideea de cort inca de cand a inceput sa ninga. Speram sa gasim o camera libera si am avut noroc.
Dupa ce m-am schimbat, am comandat cate un ceai. Le dau si tovarasilor nostri un mesaj sa ii anunt ca noi suntem jos. Nu dureaza mult pana apar si ei. Bem cu totii cate un ceai. Am pofta de o ciorba asa ca imi iau una de porc. Alternativa fiind ciorba de burta (nu, nu).
La o masa alaturata, o pitzi imi atrage atentia datorita spatelui ei (si nu numai) gol si chipului ei frumos, bineinteles. Dar ce conteaza ovarele cand exista vopsea de par si tencuiala pentru faţa, right? :D
La masa stabilim traseul de a doua zi si ora de plecare (11:00). Hotaram sa facem un traseu lejer, sa vizitam Pestera Ialomitei si apoi sa luam telecabina. Daca ne simtim in stare, oprim la Babele si urcam la cruce, daca nu, mergem cu telecabina direct in Busteni.

Am terminat de mancat asa ca mergem sa mai respiram putin aer curat (si rece) inainte de culcare. N-am stat prea mult pe afara pentru ca era friiiiiiiig. In camera ma gandesc sa citesc putin inainte sa adorm, dar cum ma pun langa Pirat ma ia somnul. :P

Duminica ma trezesc la 9, imi iau cartea si merg jos sa imi beau ceaiul. Pitzi de aseara era pe hol si vorbea la telefon. Zicea ca e treaza de mult si s-a plictisiiiiiiiiiiit. Merg sa imi comand un ceai cu gem si unt si sa caut un loc la o masa.
Ma asez la o masa de afara. Nu pot sa citesc nici un rand intreg ca pitzi ma tot intrerupe cu vaicarelile ei. Cum dom`le asa ceva? Ce inseamna asta? Ce inseamna meniul asta sarac? Ea ce mananca? Cum adica? Au doar ceai, gem cu unt si trei feluri de omleta??? Incredibil!!!
Apar alinush si copil si isi comanda si ei ceva de mancare. Aflu ca sunt treji de la 6-7. Pe mine nu m-au trezit strumfii care se alergau pe hol dimineata. :P Am mai aflat si ca baietii veseli au vrut sa faca foc de tabara, dar nu au ars lemnele. Asa ca s-au imbatat: "E 12 si eu inca sunt beat!", cica se minuna unul in creierii noptii. Am auzit si eu ceva asa ca prin vis, dar oboseala a fost mai puternica decat sunetele lor.
Vine si Piratul sa pape. Pitzi inca se plange: "Da mai, dar eu credeam ca ne dau geeeeem, nu marmelada asta. Mie nu imi place marmeladaaaa." =)) Il suna pe dirigu`, care trebuia sa ajunga, si ii spune ca e vai de el cand ajunge: "Nici nu stiti ce va asteapta, dom` diriginte...bla, bla, bla" si a zis ceva de o funie, o caramida si lac.
Cand eu imi terminam ceaiul, pitzi manca marmelada. Cand o ajunge acasa cred ca poate spune ca a facut survival trip, nu?

Dupa cum stabilisem, pe la 11 plecam spre Pestera, pe marcajul cruce albastra. Lacul este atat de frumos! Nu am mai vazut niciodata un lac atat de curat in Romania. Si curatenia lui ma uimeste cu atat mai mult cu cat zona este destul de vizitata, drumul fiind accesibil pentru masini.

Ce apa limpede!

In apa era o soparla pe care abia am observat-o :D

Inainte sa ne luam la revedere de la lac, observam pe un perete de langa acesta o cruce albastra, semnul nostru. Ne imaginam ca pe acolo trebuie sa fi trecut vechiul traseu, cand poate lacul ocupa alt spatiu decat astazi...

De aici inainte mergem pe Valea Ialomitei.


In apa limpede a Ialomitei se vad multi pestisori.







La Padina facem un scurt popas.

Daca tot am ajuns pana la Manastirea Pestera Ialomitei, ne oprim sa o vizitam. La intrare, un calugar vinde chestiute bisericesti. Imi aduc aminte de bunica mea, singura pe care o mai am. Ea e foarte bisericoasa si sigur s-ar bucura daca i-as lua o bratara din matanii.
Din afara, manastirea pare la fel ca altele, dar cand treci de poarta te trezesti intr-o grota mare, racoroasa...si lunga. Pentru a ajunge pana in capatul ei trebuie sa treci prin camere, mici sau uriase, unite prin tuneluri stramte.
Daca te hotarasti sa mergi acolo special pentru a o vizita, mergi in timpul saptamanii. In weekend e foarte aglomerat. Noi am dat de multi turisti, dintre care au iesit in evidenta doua grupuri de oameni tare nesuferiti (sunt subiectiva, evident). Primii se plantau pe scari cand oboseau (oprind astfel toata circulatia) si, cand au ajuns la ultima camera luminata, s-au oprit sa fumeze. Al doilea grup era format din niste parinti care tarau dupa ei un copil gras si claustrofob, care bineinteles ca se vaicarea tot timpul si ba urca ba se razgandea. Ideal ar fi sa nu aveti cu voi rucsacuri prea mari, decat daca sunteti asa mici ca mine. :P Unele treceri dintre camere sunt foarte stramte si nu e tocmai locul in care vrei sa ramai blocat: se urca pe scari de lemn si umezeala e foarte ridicata...de pe toti peretii picura apa.

La lacuri

Din pacate, nu am reusit sa ajungem pana la altarul din ultima camera, pentru ca nu mai era lumina. Cand am iesit i-am spus calugarului ca s-a intamplat ceva cu lumina. El a zis ca ei au oprit-o.

De la Pestera plecam foarte incantati de drumul nostru prin stanca, spre telecabina. La telecabina aflam ca nu mai functioneaza de foarte mult timp. :| Eram absolut convinsa ca telecabinele merg...nici macar nu mi-a trecut prin cap sa verific. In momentul asta i-am injurat de toate cele pe cei care sunt vinovati ca nu merg...oricine ar fi ei. (Acum, cand stau la birou, imi dau seama ca a fost vina mea ca nu m-am informat inainte sa plec de acasa. :P) Asta e momentul din care lucrurile nu mai merg conform planului...si momentele astea imi pun mie capac. Sunt complet demoralizata.

Pe cat de optimista sunt de obicei, pe atat de praf sunt acum. Ma simt epuizata...si imi dau seama ca nu e neaparat din cauza efortului...am mers pe munte si mai mult de atat. Dar gandurile astea rele, inclusiv injuraturile la adresa telecabinei, ma obosesc psihic...

Nu avem ce face decat sa urcam la Babele...sa luam de acolo telecabina. Piratul e si el foarte obosit. Bocancii lui ii sunt ficsi si dupa atata mers il dor degetele, asa ca trebuie sa mearga in sandale. Probabil ca si alinush si copil sunt la fel de obositi, dar zau daca lasa sa se vada. Sunt mereu cu mult inaintea noastra...si cu cat pauzele noastre se indesesc, cu atat ei sunt mai inainte. Ma oftic, dar nu pentru ca ei merg inainte, ci pentru ca eu raman in urma. Acum doi ani EU as fi putut sa las lumea in urma...si acum abia imi tarasc picioarele. Ma simt jalnic. Si inca sunt furioasa. In loc sa ma bucur de traseul prelungit, de peisaj, gandurile rele dau navala: nu mai avem ciocolata, mancare nici atat. Mai avem doar un pachet de biscuiti. In caz ca se intampla ceva macar avem cort...si apa. Nu ma consoleaza cu nimiiiiiiiiic! Nu mai am chef nici sa fac poze...totusi, un fluture pe multe floricele roz nu ma poate lasa rece. :P

In timp ce urcam ne tot intalnim cu oameni care coboara...pantofari. Asa ca ne imaginam ca au venit cu telecabina din Busteni. Din cand in cand intrebam cat drum mai e...intrebam si daca merge telecabina. Ei spun ca nu...banuim ca se refera la asta despre care deja stiam. Vreau sa fiu sigura...si cand mai avem foarte putin pana la Babele intreb un tip daca a venit cu telecabina. El spune ca nu...a urcat de la Pestera pe jos si acum se intoarce. Si nici telecabina de la Babele nu merge...pentru ca ultima a plecat la 15:45. :| E 17:30. Imi dau lacrimile...mai mult de furie...nici nu mai stiu impotriva cui...
Mergem inainte spre telecabina. In momentul in care urcusul se termina si incepe poteca lina, parca ma linistesc si eu. Dintr-o data simt ca de ACUM as putea merge oricat...pana oriunde. Ceva parca mi-a luat oboseala cu mana si de durerile de genunchi si de talpi nu-mi mai pasa.
Imi dau seama cat de norocosi suntem ca vremea e atat de buna! Cerul e senin si chiar daca acum cam bate vantul, cu cat o sa coboram mai mult, cu atat o sa il simtim mai putin.
E atat de frumos aici sus...

Voi ce stati acasa
Asculta mai multe audio Muzica

alinush si copil sunt hotarati sa mearga inainte pana in Busteni.
Piratul spune ca nu mai poate sa mearga...are ceva la talpa...din cauza sandalelor care s-au rupt pe interior...si la coborare sigur or sa il doara genunchii rau de tot. Dar nu avem ce sa facem. Pe drum am auzit povesti despre niste baieti care au fost atacati de urs chiar aici cu o seara in urma. Deci excludem dormitul la cort. De cazare la cabana nu mai avem bani. Dar inainte de toate, ar fi stupid sa ne oprim aici...dupa ce am mers toata ziua, sa abandonam drumul acum, la 2-3 ore de oras. In nici un caz! Mergem inainte pe cruce albastra. Pe Jepii Mici.

Busteni, vazut de la inceput de traseu pe Jepi

Nu e nevoie sa incepi traseul ca sa iti dai seama de dificultate...e de ajuns sa privesti in jos. Dar pe cat de greu, pe atat de frumos este!!!

Coboram, coboram, coboram...in serpentine. Pe portiunile cele mai grele, unde rapa e la o greseala distanta, in stanca sunt lanturi. Ajuta-te de ele, dar nu te baza pe ele! Nimic nu e indestructibil.
Sunt in culmea fericirii! :))

Sanziana & Dragos Toma - Omagiul Unui Alpinist
Asculta mai multe audio Muzica

Acolo unde altii au fost rapusi de natura sunt cruci...pentru ca noi, cei ce le calcam pe urme, sa nu uitam unde suntem si sa ne pazim mai bine.

Intr-un loc, traseul e acoperit de zapada tare. Trebuie sa coboram pe langa zapada, pe o stanca verticala...si fara lanturi. Ne aruncam rucsacurile inainte...din fericire, nu e mult de coborat. Ajungem cu bine acolo unde poteca iese de sub zapada.

La un moment dat alinush ma suna sa imi spuna ca e o portiune unde trebuie sa trecem raul pe zapada, chiar daca semnele arata ca trebuie sa mergem in sus. In sus e un traseu care duce pe un varf. Noi trebuie sa trecem pe zapada, dupa care regasim poteca si coboram in continuare. Zapada e tare si sigura.

Cascada Caraiman

Dupa ce trecem de zapada observam un domn mai in varsta care e si el nedumerit de cum merge traseul. Piratul incearca sa ii zica sa vina pe zapada, dar nu il aude din cauza sunetului cascadei. Isi da seama singur pana la urma si ne prinde din urma. Stia bine traseul...e un montaniard veteran si a mai facut traseul asta de multe ori. Acest domn carunt mergea mai bine ca noi si arata foarte in forma si foarte sanatos.

COSTICA DAVID-DAR POATE NU MAI SUNT CUVINTE
Asculta mai multe audio Muzica

Am schimbat vorbe despre drumurile pe care le-am facut, ne-a povestit ce auzise si el despre baietii atacati de urs si alte lucruri. L-a intrebat pe Pirat daca sandalele lui sunt de munte, ca nu mai vazuse modelul ala. :P Si-a dat seama repede ca nu suntem foarte experimentati. Zambea tot timpul si parea ca ii pare bine ca ne-a intalnit. La urmatoarea trecere peste vale s-a oprit sa isi astepte tovarasul de drum. Noi eram presati de ora tarzie asa ca n-am mai facut popas. Nu aveam nici frontala, nici lanterna. Era foarte important sa nu ne prinda intunericul in padure.

Desi intrasem in padure si credeam ca poteca se va domoli, era departe de a fi asa. Din cand in cand chiar urcam si coborarile erau la fel de...provocatoare. :P

Coborare pe marginea rapei

Urcare

Am trecut pe podete si am urcat scari...a fost un traseu cu de toate. :D

In jur de ora 21 am ajuns la marginea orasului, in sfarsit. alinush si copil erau deja de mult in oras si gasisera si cazare, pentru ca tren spre Bucuresti nu mai era.

Noi voiam sa ajungem in paturile noastre, asa ca am chemat ajutoare din Bucuresti. :P
Ne era foame. Piratul a zis ca stie el un loc cu pizza buna in Sinaia, asa ca am plecat spre singurul taxi care se vedea. Tocmai se ocupa cand am ajuns noi la el...erau cei doi veterani tovarasi de drum, care ne depasisera. Ne-am luat la revedere si am asteptat un alt taxi.
Din Sinaia am plecat dupa o pizza buna si un suc de kiwi. :P
La 00:30 eram la mine in camera.

Acum... imi e dor... :)

Dor de munti
Asculta mai multe audio Muzica



Preturi (lei)

Bolboci:
Cazare 60 (camera de doua persoane in cabana mare)
Ciorba burta 7.5
Ciorba porc 6.4
Porc cu garnitura de cartofi prjiti 16
Ceai 1
Unt cu gem 3.6
Paine 0.4

Cota 2000
Ceai cu rom 5
Pastrama 20

Intrare manastire 7

Taxi Sinaia-1400 30

Varful Ciucas - 16 mai 2009

De data asta am zis s-o facem altfel...am vrut o drumetie usoara...adica fara 10 senvisuri (pe care sa nu le mananc decat cand ajung inapoi in Bucuresti si constat ca nu mai am bani), fara sac si izopren, fara 33714 pulovere asortate la tot atatea sosete :D si fara capsator&co. Totusi, recunosc ca am avut la mine trei perechi de cercei dintre care am purtat doua. :)) De asemenea am hotarat sa renuntam la transportul in comun de data asta, si cum mergeam la o cabana unde se ajungea cu masina noi am mers...cu motocicleta.
De asemenea, planul initial a fost sa mergem de vineri pana duminica. Nu mai fusesem niciodata in Ciucas, nu stiam traseele si nu aveam harta. Habar n-aveam cat de lungi sunt sau cat de dificile, asa ca am zis ca cel mai bine ar fi sa avem toata sambata la dispozitie pentru a ajunge pe varf.
Am plecat pe 15 mai la ora 15:30. Mai naspa a fost pana am iesit din Bucuresti. Vremea era buna. Pana am ajuns aproape de munte imi era chiar cald cu geaca pe mine. Am mai intalnit o gramada de motociclisti si chiar si unii care la fel ca noi, aveau bocanci de munte si un rucsac. Si tipa avea o camsa dragutza in carouri. :D Pe serpentine a inceput sa se faca racorica.





Drumul spre cabana (pe care am mers noi) incepe la cativa kilometri de Cheia (in jur de 5), pe dreapta, fara sa intre in oras.


E un drum destul de naspa daca a plouat inainte, mai ales din cauza combinatiei curbe + pietris.

"Uite un zid!" zice Piratul. :)) De fapt era un luminis.

La ora 20 am ajuns la cabana Silva. Ne facusem rezervare dinainte pentru o casuta. :D

In planul 2 se vede poarta cabanei Silva

La cabana am fost intampinati de doi oameni, cabanierul si un prieten al acestuia. Dupa ce ne-am instalat in casuta am mers sa mancam ceva. In bucatarie nu e afisat nici un meniu, dar cabanierul ne-a spus ce are si am ales sa mancam niste pui cu garnitura de cartofi si cu salata de varza.

Pana ne-a fost pregatita masa am baut un ceai fierbinte si am stat de vorba cu cei care mai erau pe acolo langa focul de afara. Se lasa frigul.


Mancarea a fost foarte gustoasa si arata foarte sanatos. :D Ca niciodata, n-am poze cu mancarea si nici cu cabana. :)) Eram cam obositi dupa drum, asa ca dupa ce am mancat ne-am bagat la somn in casuta noastra.

A doua zi, 16 mai, am vrut sa ne trezim mai devreme, dar abia pe la 8 s-a oprit ploaia ce se pornise noaptea. La bucatarie inca nu era deschis asa ca ne-am pregatit bagajele de drum pana am putut comanda de mancare. L-am rugat frumos pe domnul cabanier sa ne faca si niste senvisuri sa avem pe drum. :D Dupa micul dejun, pe la 9:50-10, am plecat pe traseu.

Cum nu aveam harta, mi-am facut pe un caiet o schita a traseului, dupa harta mare din holul bucatariei.

Traseul pana la Varful Ciucas, pe dunga galbena, incepe langa statie (am uitat sa intreb cabanierul asa ca am ramas nedumirita - seismologica sau meteorologica?).

Se urmareste marcajul care merge la Cabana Ciucas.


La inceput traseul e foarte lejer, urcare usoara urmata de coborare.




Mi-a placut mult padurea din Ciucas pentru ca era luminoasa. Si, datorita perioadei, era toata de un verde crud.



Peste tot erau floricele. Pe multe dintre ele nu le vazusem in Bucegi asa ca eram absolut incantata si probabil oarecum enervanta pentru ma opream la fiecare pas sa le fac poze. :P



Pe la 10:30 am ajuns la intersectia cu triunghiul rosu.

Muguri de fag

In drumul nostru am intalnit fagi si carpeni. Arborii au fost recunoscuti de Pirat. S-a adus aminte de cand era mic si bunicul lui i-a spus ca frunzele tinere de fag sunt bune de mancat. Am gustat una sa vad cum e. E acrisoara...seamana un pic la gust cu macrisul. Oricum nu aveam la noi fructe...am mancat cateva frunzulite. :D

Frunzulita de fag

Era cam ciudat ca tot coboram...intr-un fel eu ma bucuram pentru ca imi place mai mult coborarea...dar cu cat coboram mai mult acum, cu atat mai grea avea sa fie urcarea, stiam asta.



La 11:30 am ajuns la Paraul Berii, unde dunga galbena se intersecteaza cu crucea albastra. Cele doua marcaje merg impreuna o bucata de drum, pana la Cabana Ciucas.

Paraul Berii

Goga asta era in realitate de un verde crud metalizat :D

Aproape de intersectie e si o fantana cu apa receeeee de izvor :P Asadar, nu trebuie sa carati cu voi kile de apa, ca nu muriti de sete pe drum. ;)
Dupa fantana...incepe urcusul. Panta e destul de mare si cel mai bine ne-am gandit noi ca ar fi sa mergem incet si constant.






Cerul e acoperit de nori in mare parte, dar nu pare hotarat sa ploua.

In departare se vedeau doi oameni pe un alt traseu :)

Un ultim urcus si se vede stana parasita, apoi cabana Ciucas...tot parasita. Dar inveselita de prezenta altor oameni cu rucsacuri. E ora12:10. Incepe o ploicica marunta.

Stana parasita

Cabana Ciucas

Pe marcajul de langa cabana scria ca mai avem o ora si un sfert pana pe varf.


Ne-am pus cu totii mai la adapost langa cabana in paragina. Printre cei adunati acolo erau si doi salvamonti (probabil) care venisera cu ATV-ul. Si doi biciclisti. :D

Ploaia ne-a tinut pe loc doar 10 minute, cat sa mancam cate un senvis. Era foarte marunta si nici vantul nu era asa puternic asa ca am plecat la 12:20 spre varf. De aici mergem pe banda rosie.

Un Pirat, un mic lac si Tigaile Mari

Si uite asa incepe urcusul...

A aparut si un petic de zapada

Intersectia dunga rosie - cruce rosie e pe la 1700 m.

Cheia vazuta de sus

Babele la sfat

Aici incepu un urcus mai greu, pentru ca se face pe zapada...care zapada e cam inghetata.

In zapada am gasit o bere plina :))

Ehe...de acolo venim :P

Muntii Baiului in al doilea plan si Bucegii in planul cel mai indepartat...sper :D

Pe varful Ciucas

Am ajuns pe varf la 13:45 ai am luat o pauza mai mare sa admiram privelistea, sa mancam si sa imi schimb sosetele. Numai ca EU nu aveam sosete de schimb. :-o Mi le-a dat Piratul pe ale lui. :D Cu n-shpe numere mai mari, dar usssssscaaate. Un alt drumet a fost dragut si s-a oferit sa ne faca o poza impreuna. Si aveam semnal full...da...am uitat sa va spun ca la cabana nu e semnal Cosmote. Am profitat de moment sa o sun pe mami, care nu mai stia nimic de mine de vreo doua zile. Dupa ce am vorbit cu mami am ramas din nou fara semnal. Am incercat sa mai vorbesc cu niste oameni pe care trebuia sa ii insotim pe traseu, dar fara izbanda. Am aflat totusi ca ei abia acum incepeau sa urce pe dunga galbena. Ploaie nu mai era, vantul nu era rau. La 14:20 ne-am luat la revedere de la varf si am pornit inapoi pe acelasi traseu.

Cea mai rosie goga ever :D

La coborare a fost cam aiurea, pentru ca ne dureau rau genunchii. Cel putin pe mine ma dureau de cand plecasem pe traseu, de la mersul pe motocicleta. Cand am ajuns din nou langa micul lac am hotarat sa ne intindem nitel sa ne odihnim picioarele.

Asa arata cerul deasupra noastra

Si asa arata in vest

Cat ne-am odinit noi, norul urat a venit mai aproape si mai aproape. Cand am ajuns din nou la cabana Ciucas (15:35) deja incepuse din nou ploaia marunta. Din pacate se terminase si bateria la aparatul foto. :(
Nu am mai facut popas la cabana. Pe la ora 16 a inceput o ploaie mai serioasa, dar a durat doar 10 minute.
La 16:15 ne-am intalnit cu Radu si gasca lui langa Paraul Berii.
La ora 17 eram la cabana.
De pe drum ne batea gandul sa nu mai stam si in noaptea aceea la cabana. Scopul nostru era indeplinit. :D Asa ca dupa ce am mancat (tot pui) am vorbit cu cabanierul si i-am spus ca nu mai stam. Cum deja rezervasem casuta si pentru seara aia, era urat din partea noastra sa plecam, asa ca am hotarat sa platim chiar daca nu stam. Cabanierul a fost dragut si ne-a luat doar o parte din bani, pentru ca era putin probabil sa mai gaseasca alti "chiriasi" la ora aia.
Cat am asteptat mancarea ne-am facut bagajele.
In jur de 6 am plecat de la cabana.
Coborarea de la cabana cu motocicleta a fost mai grea decat urcarea...pentru ca plouase si de data asta. Intr-o curba a trebuit sa ma dau jos.

Totusi drumul spre Bucuresti mi s-a parut mai scurt. Eram asa obosita ca nici nu mai simteam durerea de picioare sau de spate. La 10 eram la ceasul din Drumul Taberei.

Traseul spre Varful Ciucas e relativ usor, avand in vedere ca se poate face intr-o zi dus-intors.

Preturi la cabana Silva:

Cazare la casuta 35 lei/persoana/noapte
Pui cu cartofi 13.5 lei
Salata de varza 2.5 lei (delicioasa)
Ceai 2 lei
Senvisuri 1.6-2.6 lei
Apa plata 2 l 4 lei
Cola 0.5 3 lei
Cappy 0.5 5 lei

ASUB Fest

Anul acesta, Asociatia Studentilor din Universitatea Bucuresti implineste 10 ani. :D

Programul pentru editia 2009 a ASUBfest-ului va include atat intrarea gratuita la muzee, case memoriale, invitatii la: teatru, opera, film, stand up comedy, cat si diferite evenimente organizate de asociatiile membre ASUB.

Asadar, pana pe 17 mai avem ce face. :D

Pentru a afla unde si cand puteti merge moca urmariti site-ul ASUB. :D

Si ne vedem pe acolo! :D

La inceput de primavara...

...incep si eu usor...cu fotografii din plimbari mici. :D

Viata e roz si roz este lumea toata \:D/

La fantana cu lumea de la faculta :D

...dupa dooj de ani...who`s next?

Chopperisti pe A1...in pantofi...poate mergeau la vreo nunta :-??

Batranii solitari

Ce se mai umfla in pene...

Erau atat de rapide uriasele...cu greu le-am prins...

Ce "costum" dragut are! :D

Eu am unul la mine la tara...Piratul are unul la el la tara...cine mai are tablou din asta la tara? :D
Se pare ca era un trend la vremea lui. :)) Mie imi place ca sub masa iarba era asa inalta...sa nu faca pisica insolatie... :))

Spre cabana Poiana Izvoarelor...pana la urma...

Primul traseu de anul asta...prima teapa pe munte si prima data cand schimbarile meteo nu sunt tocmai in favoarea noastra...

Planul initial era sa urcam din Sinaia cu telecabina sau cu telecabina si telescaunul pana la 2000 si de acolo sa coboram la cabana Bolboci. Planul initial era si sa mergem in gasca...



Albatros - Doi nebuni
Asculta mai multe audio Muzica »

Ma trezesc la 4, fac senvisurile si ce mai e de facut si plec spre Gara de Nord, unde trebuie sa ma intalnesc cu Piratul. Ajung pe la 5:50, el mai are putin. Asa ca iau eu biletele si ramane sa ne vedem la linia 6, de unde urmeaza sa plece la 6:13 personalul nostru.

Trenul e din ala compartimentat...nu-mi plac astea. :P In primul pe dreapta gasim locuri libere. Oamenii care mai sunt in el sunt linistiti si-si vad de treaba lor, asa ca ramanem cu ei. In compartimentul de langa e o gasca de cocalari. Poate ca totusi e mai bine ca avem compartimentul nostru...

Am uitat sa cumparam apa!!!!!!!!!!! Cum sa uit asa ceva? :(( Ne asteapta 4 ore fara apa...nu e prima data cand stau fara apa 4 ore. :)) Dar cand stiu ca nu am, parca si mai sete mi se face. Ca sa uit, incerc sa dorm.

In scurt timp ni se face somn...desi eu eram destul de fresh cand am ajuns in gara... Cam ploua. Pe geam se vede raul Prahova...maro si plin de gunoaie aduse de ape din zonele de campare si de pe versanti...da...parca cineva arunca incontinuu cu gunoaie...pur si simplu nu se mai termina...mai ales acolo unde se formeaza mici cascade se aduna toate la un loc, in special pet-uri.

Raul Prahova vazut din tren

La Sinaia trebuie sa ne intalnim cu Radu aka Dex sa facem un schimb de chestiute. Din pacate eu am uitat magnetul acasa. :( Vine oricum... Se pare ca o sa primesc un martisor. :D

Ajungem in Sinaia in jur de 9:30 si ne intalnim cu Radu, care ne astepta pe peron. El e cu masina si se ofera sa ne duca pana la telecabina. Ce bine! Ploua. Pana la urma ajungem la telecabina. Pe drum am luat si apa.

Eu si Radu

Mergem sa ne luam bilete. Aflam ca nu putem urca decat pana la 1400...mai sus nu urca din cauza vantului. Nu prea stim ce sa facem...fiind iarna, avem mai putine ore de lumina si cum nu am mai fost pe traseul Sinaia - Bolboci, nu suntem siguri cat dureaza si nici cat de dificil e. Nu putem decat sa banuim, uitandu-ne pe harta. Decidem sa urcam pana la 1400 sa vedem cum se prezinta vremea pe acolo si apoi mai vedem. Radu se hotaraste sa urce si el cu noi pana la 1400, daca tot a ajuns pana aici. :D Asa ca ne "incabinam" cu totii.

La 1400 situatia arata cam scary pentru cineva care are de gand sa faca ceva in afara de snowboarding...gen...un traseu... Zapada e destul de mare si nu prea sunt urme prin ea...ceata e, vant e, marcaje nici urma. NO WAY! Nu are rost sa ne riscam aiurea. Regula aia "nu merge iarna pe trasee pe care nu ai fost vara" e una foarte buna. Habar nu avem incotro sa ne indreptam si chiar daca cineva ne-ar spune unde anume incepe traseul pe care trebuie sa mergem, sunt sigura ca mai departe ne-ar fi foarte greu, spre imposibil, sa il ducem pana la capat, in conditiile astea.

Nu ne ramane decat sa mergem pe alt traseu, mai usor, pe care il cunoastem. Putem merge spre Diham...dar traseul ala incepe din Busteni...careeeeee e intre Sinaia si Brasov (unde trebuie sa ajunga Radu)! :D Perfect!

Hei, uite, telegondola si telecabina nu sunt una si aceeasi chestie! :)) Hai jos cu telegondola!!! :D Radu coboara cu telecabina ca isi luase bilet dus-intors, noi luam bilete la telegondola, sa vedem cum e. E mult mai placut in telegondola, pentr ca nu trebuie sa te inghesui si sa stai in picioare...si intr-un fel e si mai fun...ca parca se leagana nitel. :))

Linia de telegondola vazuta din telegondola :P

Ajunsi jos ne dam seama ca telegondola si telecabina, nefiind una si aceeasi chestie, nici nu porneau din acelasi loc. O_o Telegondola este undeva mai sus si mai departe de oras...asa ca o luam pe jos spre Radu. Chiar cand ajungem la masina (in sfarsit!) incepe sa ploua rau. Pana ajungem in Busteni ploaia se domoleste. :D Radu ne duce pana la Gura Diham si astfel ne scapa de Drumul Prafuit, care azi nu e deloc prafuit. De aici nu mai merge cu masina asa ca noi mergem in sus, pe Panta Prostului, iar Radu pleaca spre Brasov. :D Multumesc pentru tot Raduuuuuuuuuuu! :D

Crucea de la poalele Pantei

Probabil ca se numeste Panta Prostului, pentru ca dupa cativa pasi, uitandu-te in fata spre ce urmeaza, iti vine sa te intorci acasa daca nu stii ca dupa panta asta traseul este foarte lejer. Mie imi vine sa ma intorc desi stiu bine ce urmeaza. :)) Juma` de an de leneveala si-a pus amprenta bine pe rezistenta mea. La 12:35 incepem sa urcam Panta.

Pe la mijlocul Pantei


In varful Pantei

Multa zapada...ceata...si o ploaie marunta care pare ca pica mai mult din copaci decat din nori. Bine macar ca pe aici nu se simte vantul.

Un paraias

S-au format o gramada de mici paraiase, care uneori curg pe sub un strat subtire de zapada si in felul asta devin mici capcane pentru neatenti. Poti aluneca usor. Si cand nu sunt acoperite de zapada, sunt inconjurate de noroi. De cateva ori s-a intamplat sa nu imi dau seama si sa intru cu picioarele direct in apa pana la glezne. Astfel ca dupa juma` de ora pe poteca am deja sosetele umede. Bocancii mei nu sunt tocmai minunati, asa ca parazapezile reusesc doar sa ma ajute sa imi pastrez pantalonii uscati. Oricum e destul de oke, pentru ca apa din bocanci se incalzeste pana la urma...e naspa doar cand intru din nou in apa si se raceste iar. :))

Am oprit o data sa mancam cate un senvis. Si mai oprim o data pentru ca eu am transpirat rau si trebuie sa ma schimb. Odata imbracata cu un tricou uscat hotarasc sa nu mai iau si pulover si raman in tricou si geaca. Mi-e fost MULT mai bine. Cand transpir, in afara de fatul ca ma deranjeaza teribil, de parca mi se irita pielea, de fiecare data cand bate un vanticel mic sau ne oprim si dau rucsacul jos un minutel imi e super frig. Personal, prefer sa imi fie un pic racoare, dar sa fiu uscata. Oricum, mergand te incalzesti si daca mergi doar in tricou.

Ca sa ne mai tragem rasuflarea, ne oprim din cand in cand sa facem poze. :P

Piratul


Gem :De:Dude

Ca de obicei, eu ma tot plang ca nu mai pot, ca un copil rasfatat. Urasc sa urc. :D Piratul zice ca isi aduce el aminte exact ca asta e ultimul urcus. Dupa asta o sa fie cabana. "Hai...sa mergem pana la bradutul ala." :) . Ninge! :D

Ajungem la poiana din care se pleaca spre cabana Diham. CEATA! Asta e tot ce se vede...

Incolo e Diham :P


Poteca...


Nod potecal :P

Prima data ne intampina un stalp de marcaj. :D Apoi gardul care se pierde in ceata...

...si am ajuns la cabana! :D

Eu ma chinui sa fac poze gardului O_o, Piratului ii arde de bataie cu bulgari...

Cabana e aproape goala cand ajungem, doar o masa e ocupata de o gasca. Ne asezam la o masa si mergem sa vedem ce e de mancare. Nu au sarmale si deocamdata nu pot face cartofi prajiti, dar tanti care ne ia comanda e foarte draguta si ne recomanda altceva in loc. Luam doua ceaiuri, snitel, carnaciori, cartofi nature si salata de castraveti murati.

Ceaiul e foarte bun! Are aroma de rom, seamana cu cel de la Diham, dar imi place mai mult pentru ca e mai putin dulce. :D

Mancarea este delicioasa! Si vedeti si voi ca arata foarte bine. :D

La cabana e si un pisoi foarte mare si simpatic. Se vede ca respira aer curat si ca vizitatorii cabanei sunt foarte draguti cu el. :))

In scurt timp cabana se umple. Inca doua grupuri mari apar, dintre care unul se pare ca ramane peste noapte. La inceput ne gandeam si noi sa ramanem, dar ne-a cam pierit cheful si daca tot n-a mers planul deloc cum am fi vrut noi, hotaram sa mergem acasa dupa ce mancam. Mi-am schimbat sosetele si cat am mancat am stat fara bocanci, care erau uzi. Soba era acoperita cu hainele de schimb ale celor veniti, care nu si le protejasera cu pungi si cum plouase, erau fleasca. Din fericire noi am fost inspirati si n-am avut nevoie sa uscam decat manusile.

E 15:30. Dupa calculele noastre, daca plecam acum, ajungem pe lumina in Busteni. Asa ca o luam din loc. Cum incepe poteca vad si primul semn de viata salbatica. O ciocanitoare (probabil) isi facea de lucru cu scoarta unui copac.

Fac inca o fotografie gardului... O_o

Hmmm...mi se pare mie sau ceata s-a mai risipit? E locul din care poti pleca spre Diham...

Marcajul

Si nu ne vine sa credem...norii incep sa se risipeasca...si apare soarele!!!!

...si se vad muntii! :D

Muguri...vine primavara si pe munte :D




Priveliste de pe Drumul Prafuit



Un pic de culoare

Se pare ca cineva a facut un om de zapada...si cum deocamdata e prea frig pentru ca Valea Prahovei sa fie plina de cocalari, nu l-a stricat nimeni. :D Asa ca ne tragem in poze cu el...doh O_o.

Si de acolo venim noi! :D

La intoarcere, pana la Gura Diham, am facut doar o ora. :D In schimb pe Drumul Prafuit am facut un pic mai mult. :P Pe la 18 fara ceva am ajuns la gara si am luat bilete pentru trenul care ajungea cel mai repede in Bucuresti, un accelerat.

Am avut un compartiment intreg numai pentru noi. :D

Cateva detalii mai neinteresante (sau...?) :

Bilet tren personal Bucuresti - Sinaia
6.40 lei (redus)
13.00 lei (intreg)

Bilet tren accelerat Busteni - Bucuresti
20.60 lei (redus)
27.00 lei (intreg)

Bilet telecabina Sinaia - 1400
15.00 lei (dus)

Bilet telegondola 1400 - Sinaia
10.00 lei (dus)

Mancarea de la cabana Poiana Izvoarelor 36 lei
(Ceaiul e 2.5 lei, la restul nu mai stiu preturile separate. )

Elena, multumesc mult pentru geaca! :D

Pana data viitoare, have fun! :D